Cazul Klaus Iohannis – portret clinic
Klaus Iohannis nu trebuie pus pe canapeaua psihologului pentru a i se face un profil de candidat. El se manifestă plenar, (cum ar fi spus unul dintre profesorii săi de marxism dialectic).Are un ton sacadat, mușcă din cuvinte,cum altă dată mușca din franzela de zece bani.Dar asta doar la discursurile din limba română.În cele rostite în limba lui Shakespeare,pe care o stăpânește mai bine decât povestea lui Conrad Haas,rachetistul din Sibiu,nu are același ton arțăgos,vindicativ și pătimaș. Iată o dublă valență a celui care se pretinde un om de stat.Dar și unul de cultură.Din păcate,deraiajele sale comportamentale, frustrările folosite ca arme ale atacurilor politice,paltoanele aruncate de capotă, servilismul său debordant în relație cu stăpânii, agresivitatea frustră cu supușii sunt simple semne ale complexului nefericirii de a avea un om controlabil și controlat în cea mai înaltă funcție. E un caz din patologia complexului de țară mică?
Profil de candidat
Tulburările de personalitate le-au descris profesorii mei în lucrări ample.Modul rigid de a emite judecăți de valoare,fără o analiză mentală,repetarea cu obstinație a unor locuțiuni verbale și a unor sintagme deja pregătite, lipsa lui de relaționare cu societatea fac din profilul său un portret clasic al analizei psihoterapeutului în ceea ce el pune diagnosticul de tulburare de personalitate,a unui individ profund antisocial.Klaus Iohannis trebuie studiat, pentru ca răul să nu se mai repete. Dacă Băsescu ar fi fost pus pe masa obstreticienilor Securității mai devreme nu am fi avut complexul trăirii cu asemenea personaj toxic,diijat și profund nociv. Tulburările de personalitate încep de obicei în anii adolescenței sau la vârsta adultă.Ele reverberează la maturitate prin pattern-uri comportamentale,tipice. Individul cu astfel de probleme,zic terapeuții,se pune pe sine și pe alții în situații periculoase sau riscante,adesea fără a lua în considerare consecințele (vezi modul inconștient prin care susține lupta anticorupție).Are complexe și îi e teamă de tot ceea ce nu cunoaște.Se limitează la convingeri procesate și livrate în chip de itemi de leadership,partea din brain care-i administrează vorbirea fiind alimentată nu cu rațiuni,doar cu prejudecăți.Victimă perfectă a propriilor complexe pπoate fi controlat.O terapie comună,dar de alt gen, cu cea a dosarului semnat „Petrov și dat anonim.