Adrian Vasilescu: BNR luptă împotriva inflaţiei
IRCC. Încercăm să stopăm „petrecerea” începută de PSD în anul 2017
Recent, presa a scris că IRCC, indicele de referinţă al creditelor în lei cu dobândă variabilă, pare mai nervos şi imprevizibil decât Robor. România liberă a discutat pe acest subiect cu Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR.
Româia liberă: Presa scrie că noul indice de referinţă pentru creditele în lei cu dobândă variabilă,IRCC,ar fi mai nervos chiar decât vechiul indice, Robor. Care sunt cauzele? Adrian Vasilescu:
Așteptările privind IRCC au fost în exclusivitate ale celor care s-au ridicat împotriva indicelui Robor, sub formă de cotaţii. BNR și mulţi analiști au spus că dictatul este al inflaţiei și că, din toamna anului 2017, când în România a început un nou ciclu inflaţionist - care încă nu s-a încheiat, indicele Robor nu avea cum să rămână la o dată-și-ceva,cum a fost în prima parte a anului 2017.
De aici au pornit lucrurile?
De aici a plecat toată neînţelegerea și tevatura. Pot să mă exprim sintetic. România a avut parte de o interferenţă ciudată, de la cea mai joasă inflaţie din UE, în perioada anilor 2015 – 2016 și în bună parte din anul 2017. În toamna lui 2017 am trecut la cea mai ridicată cotă de inflaţie din UE.
Concret?
Practic, o inflaţie de 4%, cum s-a conturat atunci, în 2017, nu însemna mare lucru pentru România, care a avut inflaţii, în anul 1993, de 13%, în 1997, de 150%, și multă vreme inflaţii mari. Vă daţi seama, atunci urma ca inflaţia să mănânce cu patru guri din bunăstarea ţării, lăsând în urmă timpuri când a măncat cu 300 de guri.
Atunci, ce a inflamat societatea românească?
Nu a mai fost vorba despre comparaţia cu noi înșine, ci despre comparaţia cu lumea. Lumea toată, din America până în Japonia, ajunsese la o concluzie comună: în vremurile acestea, trebuie să avem inflaţie. Dar una modică. Am mai spus aceasta, dar repet, pentru ca să se înţeleagă bine: inflaţia de 2%, considerată optimă acum în toată lumea, este ca un pahar de vin bun băut după masă. Dar ideea este că să bem un singur pahar, nu două.
Noi am dat o petrecere întreagă.
Noi, în septembrie 2017, ajunsesem la acest optim: beam la prânz, la masă, un singur pahar, și dintr-o dată în octombrie am băut două pahare. De atunci, inflaţia a avut niște salturi.Vârful a fost în mai 2018,când am ajuns la 5,41% inflaţie. Până și copiii de la liceu, care fac acum economie, înţeleg că inflaţia dirijează logica, o inflaţie ridicol de mică faţă de 300%, dar dublă faţă de ce este optim în lume și indicele Robor nu putea în nici un caz să rămână acolo unde era în primul trimestru din anul 2017, la zero-șiceva. Vă daţi seama, când pleci de la o bază zero,cum se produc creșterile! De la zero la 1 este infinit.O creștere enormă a indicelui Robor.
Iar de la unu la cinci este de cinci ori mai mare.
Exact. Robor nu a crescut la cinci, dar, dacă nu a crescut la cinci, cum era normal, să urmeze inflaţia, aceasta s-a întâmplat datorită BNR. Banca Naţională a avut o strategie eficientă: a jucat împotriva cărţilor de economie, care scriu că o inflaţie se combate cu o dobândă de politică monetară real-pozitivă. Aceasta însemnând că, atunci când inflaţia a ajuns la 5,41%, BNR trebuia, din păcate, să ridice dobânda de politică monetară la 6%.
Dobânda de politică monetară intră într-un coridor de politică monetară cu maximul de +1% (lombardul) și cu un minim de -1% (facilitatea de depozit).Ar fi însemnat ca lombardul să fie 7% și facilitatea de depozit de 5%.
Într-o interpretare realistă, lombardul este dobânda maximă până la care se poate urca indicele Robor. Când o bancă ajunsă într-o situaţie incomodă are nevoie de bani și se duce la vecina ei și cere un împrumut overnight, suma de închidere, banca îi dă, dar cu 6,5%,
Și care e răspunsul băncii? Răspunsul băncii este simplu:
„Să fii sănătoasă cu 6,5% al tău,când eu mă duc la BNR și iau cu 6%, pe lombard”. BNR a decis să combată inflaţia cu dobândă de 2,5% din trei motive:
1.ar fi lovit puternic în creșterea economică, atunci pe val;
2. indicele Robor s-ar fi dus la peste 3% și ar fi umflat ratele celor care au credite; 3.Am fi fost o insulă,care se ducea cu dobânzi spre 0%.Și acum Fed a dus inflaţia spre zero.A dus dobânda de politica monetară spre 0% în două etape: pe 31 iulie și pe 15 septembrie și dobânda lor se apropie de 0%,dar Fed luptă cu o inflaţie de 1,7%, nu 3,90%, cât e la noi.
Pe 11 octombrie, INS va da rata inflaţiei, cred că va fi și mai mică de 3,9%, eu estimez că în jur de 3,5% (n.r.: pe 11 octombrie,Statistica a anunţat că rata inflaţiei este de 3,49%). Spuneţi-mi, vă rog, dacă gândesc corect. Politica aceasta se aseamănă cu cea de trecere într-o treaptă
inferioară de viteză a unei mașini, așa-numita frână de motor, care decelerează din motor o mașină care merge prea repede.
BNR a scos împotriva inflaţiei toate armele de care dispune: și RMO (rezerva minimă obligatorie), și controlul lichidităţii din bănci, și politica cursului de schimb. Cum spuneţi dumneavoastră, cu frâna de motor,nu se potrivește prea bine. Ieri (n.r.: 4 octombrie), la BNR, a fost ședinţă de politică monetară.
Guvernatorul a explicat de ce BNR nu a dus mai sus de 2,5% dobânda de politică monetară. Pentru că ne uităm ce se întâmplă în jur.Inflaţia deja este domolită. Și-a pierdut forţa din mai 2018, când a sărit la 5,41%. Pot să afirm că din iulie, august, septembrie sunt trei luni care înseamnă un proces de dezinflaţie. Sigur că ne putem aștepta să se întoarcă viroza, dar, dacă lucrurile nu se întâmplă așa și nu se întoarce viroza,procesul de dezinflaţie va continua.