ALEGERILE, ÎNTRE SOFT ȘI POWER

O scurgere de informaţii cu datele personale ale celor 6,5 milioane de alegători israelieni, cu trei săptămâni înainte de alegerile anticipate, îngrijorează alegătorii care se tem de fraude informatice.

Oscurgere de informaţii cu datele personale ale celor 6,5 de milioane de alegători israelieni din site-un web al partidului lui Benjamin Netanyahu, cu trei săptămâni înainte de alegerile anticipate, îngrijorează alegătorii care se tem de fraude informatice. Informaţia publicată duminică de ziarul „Haaretz” a fost preluată de marile trusturi mondiale de presă. La noi, pauză totală. UM-urile de presă n-au suflat o vorbă. Printre cunoscătorii fenomenologiei anticipatelor la ordin se cunoaște că încercările de formare a unei majorităţi convenabile sistemului au eșuat mai peste tot. În Spania, landuri germane, Belgia nu s-a modificat cu nimic. Repartiţiile scaunelor parlamentare nu că au sporit pentru „partidul conformităţii și dragului de UE”, ci dimpotrivă s-au mărit pentru reprezentanţii partidelor suveraniste (vezi cazul VOX în Spania!). Revenind la România, dacă până mai ieri doar liberalii iohannisiști vorbeau despre anticipate, iată că în CEx-ul PSD s-au auzit voci care susţin decalarea faţă de termenul stabilit prin Constituţie.

Ţara noastră, o constată oricine, se află într-o criză politică indusă. Constituţia României, mai conservatoare, a prevăzut din timp că unele forţe vor dori să sară rânduri electorale și să vină mai rapid la putere.Astfel,procedura organizării alegerilor înainte de termenul stabilit impune căderea succesivă a două guverne. O Constituţie nu e făcută pentru un președinte sau altul.

Prin vocea lui Șerban Nicolae, pesediștii au anunţat că așteaptă decizia Curţii Constituţionale în privinţa conflictului de natură constituţională între președinte și parlament.

Nu e numai ridicol să propui în aceeași zi același premier pe care Parlamentul l-a dat jos, ci și potrivnic legii funamentale, cea care prevede, în mod foarte clar, că președintele propune un candidat de premier din formaţiunea câștigătoare în alegeri sau în urma consultărilor cu cei care au compus o majoritate parlamentară. Pentru a sfida Constituţia, Klaus Iohannis l-a propus pe Ludovic Orban. Probabil că CCR va constata și va adnota ipocrizia prezidenţială.

Klaus Iohannis își bate joc nu numai de forul reprezentativ ci și de partidul care i-a făcut campanie. Cum să-l pui pe președintele PNL să vină în faţa parlamentului, iar colegii săi să nu-l voteze?

Practic, lui Ludovic Orban, președintele i-a terminat cariera politică prin jocul anticipatelor, nedorite de nimeni, decât de el, der Große Kaiser, pentru a-și rezolva o ţâfnă, pe de o parte și a pune în practică un ordin de la împărăţia unională, pe de altă parte. ■