O go­goașă reșa­pa­tă: so­cia­lis­mul de­mo­cra­tic.

Romania Libera - - Prima Pagina - EUGEN ȘERBĂNESCU

Cât ar pă­rea de ci­u­dat, mai exis­tă oa­meni ca­re cred că so­cia­lis­mul es­te so­luția.

Ne­mu­lțu­mi­rea es­te îndrep­tăți­tă, dar ape­lul la ia­dul an­te-de­cem­brist ca mod de sal­va­re se­a­mă­nă cu ape­lul fos­tu­lui pușcă­riaș de a fi rein­tro­dus în ce­lu­lă, un­de are asi­gu­rat un pat și un blid de mânca­re. Unii – și mai spă­lați pe crei­er sau ca­re și-au pi­er­dut pri­vi­le­gi­i­le du­pă ’90 – cred chiar că înlă­tu­ra­rea lui Ce­aușes­cu a fost o greșe­a­lă.

Pen­tru ei, fa­li­men­tul eco­no­mic al sis­te­mu­lui (ca­re, pe fond, a dus la că­de­rea lui), tra­dus în imen­sa pe­nu­rie de ali­men­te şi me­di­ca­men­te şi în co­zi­le in­ter­mi­na­bi­le la ghe­a­re de pui, n-a exis­tat. Ni­ci­u­na din­tre vi­ci­si­tu­di­ni­le vi­e­ţii de zi cu zi în re­gim co­mu­nist n-a exis­tat. Se pu­ne între­ba­rea da­că nu cum­va exact acest mod am­ne­zic de gândi­re, acest Alzhei­mer co­lec­ti­vi­zat, es­te, de fapt, prin­ci­pa­lul res­pon­sa­bil pen­tru var­za de Bru­xel­les în ca­re ne scăl­dăm astă­zi.

Ne amin­tim, en pas­sant, cum a vo­tat po­po­rul co­pleși­tor cu Ili­es­cu în ’90 și cum i-a re­fu­zat pe Rațiu sau pe Câmpe­a­nu, de­oa­re­ce „nu mânca­se­ră sa­lam cu soia”. Din acel vot, se ve­de clar că nu li­ber­ta­tea lip­sea scla­vi­lor co­mu­ni­zați (ei obișnu­in­du-se atât de mult cu că­păs­trul co­mu­nist, încât nu mai si­mțe­au ne­voia să și-l scoa­tă), ci sa­la­mul fă­ră soia le lip­sea, asta îi du­rea pe ei, sa­la­mul, pe ca­re Ili­es­cu li l-a dat fă­ră pro­ble­me - oda­tă cu in­vi­ta­rea mi­ne­ri­lor să ia la po­ce­a­lă so­ci­e­ta­tea ci­vi­lă, cu hăi­tu­i­rea Re­ge­lui și cu păs­tra­rea re­pu­bli­cii bo­lșe­vi­ce, re­ci­cla­te.

Cât ar pă­rea de ci­u­dat, mai exis­tă oa­meni ca­re cred că so­cia­lis­mul es­te so­luția. Ne­mu­lțu­mi­rea es­te îndrep­tăți­tă, dar ape­lul la ia­dul an­te-de­cem­brist ca mod de sal­va­re se­a­mă­nă cu ape­lul fos­tu­lui pușcă­riaș de a fi rein­tro­dus în ce­lu­lă, un­de are asi­gu­rat un pat și un blid de mânca­re. Unii – și mai spă­lați pe crei­er sau ca­re și-au pi­er­dut pri­vi­le­gi­i­le du­pă ’90 – cred chiar că înlă­tu­ra­rea lui Ce­aușes­cu a fost o greșe­a­lă.

Pen­tru ei, fa­li­men­tul eco­no­mic al sis­te­mu­lui (ca­re, pe fond, a dus la că­de­rea lui), tra­dus în imen­sa pe­nu­rie de ali­men­te și me­di­ca­men­te și în co­zi­le in­ter­mi­na­bi­le la ghe­a­re de pui, n-a exis­tat. Ni­ci­u­na din­tre vi­ci­si­tu­di­ni­le vi­e­ţii de zi cu zi în re­gim co­mu­nist n-a exis­tat. Se pu­ne între­ba­rea da­că nu cum­va exact acest mod am­ne­zic de gândi­re, acest Alzhei­mer co­lec­ti­vi­zat,es­te,de fapt,prin­ci­pa­lul res­pon­sa­bil pen­tru var­za de Bru­xel­les în ca­re ne scăl­dăm astă­zi. Ne amin­tim, en pas­sant, cum a vo­tat po­po­rul co­pleși­tor cu Ili­es­cu în ’90 și cum i-a re­fu­zat pe Rațiu sau pe Câmpe­a­nu, de­oa­re­ce „nu mânca­se­ră sa­lam cu soia”. Din acel vot, se ve­de clar că nu li­ber­ta­tea lip­sea scla­vi­lor co­mu­ni­zați (ei obișnu­in­du-se atât de mult cu că­păs­trul co­mu­nist, încât nu mai si­mțe­au ne­voia să și-l scoa­tă), ci sa­la­mul fă­ră soia le lip­sea, asta îi du­rea pe ei, sa­la­mul,pe ca­re Ili­es­cu li l-a dat fă­ră pro­ble­me - oda­tă cu in­vi­ta­rea mi­ne­ri­lor să ia la po­ce­a­lă so­ci­e­ta­tea ci­vi­lă, cu hăi­tu­i­rea Re­ge­lui și cu păs­tra­rea re­pu­bli­cii bo­lșe­vi­ce, re­ci­cla­te. Ple­ca­tă a do­ua oa­ră prost, du­pă gu­ver­nul lui Pe­tru Gro­za din ‘45, Ro­mânia nu avea cum să ajun­gă bi­ne. Și nici n-a ajuns. Lu­cru­ri­le nu s-au schim­bat. Dar a vor­bi astă­zi de co­mu­nism es­te o di­ver­si­u­ne – ide­o­lo­gia și in­sti­tuți­i­le spe­ci­fi­ce fi­ind for­mal des­fi­i­nța­te.Di­ver­si­u­nea are sco­pul de a as­cun­de ade­vă­ra­ta sta­re de a fi a ad­mi­nis­trați­ei,a Sta­tu­lui – ine­fi­ci­e­nță plus men­ta­li­ta­te, com­por­ta­ment, ha­bi­tus de ti­par se­cu­ris­to-cli­en­te­lar - ca­re dom­nește în spa­te­le fața­de­lor cu si­glă de Uni­u­ne Eu­ro­pe­a­nă, in­di­fe­rent de cu­loa­rea po­li­ti­că a de­ci­de­nți­lor. De un­de se ve­de că eli­be­ra­rea de mu­tați­i­le ADN-ului co­mu­nis­toid es­te la fel de im­po­si­bi­lă pe cât a fost trai­ul sub ca­ce­al­maua cu ace­lași nu­me. Ca să vi­nă acum ur­mașii lui Ili­es­cu să um­fle iar go­goașa so­cia­lis­tă es­te ri­di­col. Dar tot ri­di­col es­te ca ace­lași po­por ca­re l-a vo­tat pe Ili­es­cu să vi­nă acum să ne învețe cum e cu lup­ta anti-co­mu­nis­tă. Ior­ga spu­nea că bles­te­mul aces­tei țări se nu­mește Bi­za­nț du­pă Bi­za­nț. Pa­ra­fra­zându-l, am putea spu­ne că bles­te­mul ac­tua­li­zat es­te anti-co­mu­nism du­pă anti-co­mu­nism. Să te fe­re­as­că Dum­ne­zeu de fa­na­tis­mul pros­tu­lui ca­re rein­ven­te­a­ză roa­ta și al deștep­tu­lui în cău­ta­rea unei cau­ze! ■

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.