Cititul, singurul mod de a locui în toate lumile

„Hud Ranat” este cartea de debut a scriitoarei de origine română, Cecilia, o lectură care intrigă și totuși aduce un zâmbet larg pe buze. Povestea de viață a scriitoarei depășește însă scenariul unui film de la Hollywood.

DDespre Cecilia,pe numele ei real Milena Boege, autoarea cărții am aflat că a absolvit Facultatea de Drept din București și Facultatea de Psihologie și Pedagogie din Hamburg, Germania, unde locuiește de peste 20 de ani. Provine dintr-o familie de preoți care i-au insuflat pasiunea pentru literatură. A lucrat o bună vreme într-un spital de psihiatrie și cred că anii aceia au ajutat-o în conturarea cu declicatețe a personajelor din carte și a trăirilor interioare.

Cum a început pasiunea ta pentru scris și citit?

Aș putea spune că la citit m-au obligat chiar părinții mei când eram copil. De scris am început inițial să scriu poezii, pentru a mă putea apropia și a mă putea înțelege cu un prieten de-al meu, care e autist și comunică foarte greu…

Ce te-a inspirat pentru cartea ta de debut, Hud Ranat?

M-a inspirat cartea Micul Prinț,de Exupery.

Cât timp ai lucrat la carte?

Cred că am lucrat în jur de doi ani. Inițial am scris în limba germană după care a trebuit să traduc în română tot ceea ce am scris.

Ne poți spune pe scurt despre ce este vorba în carte?

Cartea are mai multe planuri. Are binențeles un plot, adică o acțiune, și o tema principală. Cel mai important pentru mine a fost să redau conflictul interior al protagonistului, inițial neconștientizat de el,și care conduce la transformare.

Cu ce idee ai vrea tu ca cititorii să rămână în urma lecturii cărții? Tu ce ai vrut să transmiți prin această carte?

Ceea ce am vrut să transmit cititorilor este că nu există nimic mai important decît iubirea. Cel puțin în concepția mea.

Spune-ne 3 scriitori români contemporani preferați și 3 scriitori din afara României.

Eminescu, Eliade presupun că nu mai sunt considerați contemporani, dar pe ei îi citesc cu plăcere.De asemenea citesc cu drag cărțile profesorului Constantin Dulcan. În ceea ce privește scriitorii străini: Armin Risi, Yuval Noah Harari și Volker J. Becker, precum și Gregg Braden.

Cum ți se pare piața de carte în Germania față de România? Cum și cât se citește acolo față de România?

Nu știu dacă sunt în măsură chiar să fac o comparație, din cauza faptului că nu mai stau în România de foarte mult timp și nu știu cum și cât mai citesc românii. În Germania se citește mult,și asta cam la toate nivelele și clasele sociale. Mulți dintre nemți citesc în paralel cu literatura ușoară atât literatură clasică, cât și cărți grele cu caracter politic, economic sau filozofic. Chiar și cei mai simpli dintre ei, sau cei din pături sociale mai sărace,citesc și mulți cântă la pian. În Germania există o cultură a cititului,a sportului și a muzicii, care sunt date mai departe de la generație la generație.

În încheiere, spune-ne de ce crezi că ar trebui să citim mai mult și cum, și dacă tradiționala carte mai este relevantă pentru vremurile în care trăim.

Consider că e necesară lectura pentru a dezvolta un mod de gândire propriu, în cunoștință de cauză, și care să nu poată fi influențat și manipulat cu ușurință. Însă important este ce anume se citește,și nu în ce cantitate. Din punct de vedere rațional însă, cine dorește să-și păstreze ochi buni pentru un timp cât mai îndelungat, ar trebui să stea cât mai puțin cu ochii pe ecran.