,,CAD ÎN GOL PENTRU O PENSIE DE 800 LEI”
cu Gigel Andrabulea, șeful Cascadorilor Profesioniști din România
Cascadoria se defineşte ca fiind utilă de regulă în cinematografie, şi în teatru, şi în film de televiziune. Dar a fost utilă şi în afara platoului de filmare. Gigel Andrabulea, şeful Cascadorilor Profesionişti din România, care a jucat în filmele lui Sergiu Nicolaescu, dar şi cu Jean
Claude Van Damme şi Kevin Costner, ne-a împărtăşit secretele acestei meserii, dar şi provocările pe care le au de trecut cascadorii români. Născut în Luncavița, Tulcea, el este marinar de profesie. Părinții săi, atât mama, cât şi tatăl au fost marinari.
Gigel Andrabulea,șeful Cascadorilor Profesioniști din România, care a jucat în filmele lui Sergiu Nicolaescu, dar și cu Jean Claude Van Damme și Kevin Costner,ne-a împărtășit secretele acestei meserii,dar și provocările pe care le au de trecut cascadorii români.
Gigel Andrabulea:
Da, într-adevăr sunt născut în Luncavița, Tulcea. Sunt marinar de profesie. Părinții mei au fost marinari, atât mama, cât și tata și atunci am îmbrățisat această meserie. Nu prea este o legătură între marinărie și cascadorie, practic mie nu mi-a plăcut la început cascadoria. Odată cu mutarea familiei mele în București am văzut un curs de cascadorie și am zis hai să fac și eu un curs de auto-moto, ceea ce-mi plăcea mai mult. Dar în nici un caz nu voiam cascadoria. După aceea am ajuns sub bagheta maestrului Szobi Cseh. A început să-mi placă din ce în ce mai mult și m-am îndrăgostit de această meserie.
Adrenalina în navigație este prezentă. După cum știm din istoria navigației evenimentele nefericite pe mare, dar și cele fericite, apar mereu. Furtuna sau valurile creează o mare adrenalină ca în cascadorie.
Cascadoria se definește foarte clar, este utilă de regulă în cinematografie, și în teatru, și în film de televiziune. Dar a fost utilă și în afara platoului de filmare. Cascadorii români au participat și la evenimentele nefericite ale României, în afara platourilor de filmare: la cutremurul din 1977,la revoluția din 1989,la inundații.
Colegii noștri care nu mai sunt printre noi, foarte puțini mai sunt de atunci,au scos oameni de sub dărâmături,au plecat în timpul filmărilor de la Buftea atunci și au dat o mână de ajutor celor de la intervenții, dar ei au riscat cel mai mult intrând prin toate cotloanele dărâmăturilor ca să scoată oamenii de acolo și au scos în jur de 40 oameni. Dide Nicolae, Mircea Pascu sunt în viață dintre cei care au participat. Ei identificau supraviețuitorii prin bătăile în perete ale lor.Mulți au băut apă de pe pereții clădirilor dărâmate ca să reziste.
Cascadorul îmbină arta cu sportul. De regulă, în meseria asta, de la filmele lui Sergiu Nicolaescu, că de acolo a început istoria ei, cascadorii au fost selectați din rândul sportivilor: din rugby, din box.Szobi Cseh avea lângă el fizionomii mai robuste din acrobație, din circ,din călărie.Au fost mereu mulți veniți,dar puțini aleși.Trebuie să te adaptezi,cel mai ușor se adaptează sportivul. După aceea se lucrează la actul artistic, la interpretare pentru că îmbinarea asta este un lucru important.Dacă nu transpui mișcarea sportivă într-un act artistic nu apare nici un efect.
Nu prea este o legătură între marinărie și cascadorie, practic mie nu mi-a plăcut la început cascadoria”.
Au fost mereu mulți veniți, dar puțini aleși. Trebuie să te adaptezi, cel mai ușor se adaptează sportivul”.
Sergiu a „născut” această meserie, iar maestrul
Szobi Cseh a creat această familie a cascadorilor, a dus-o mai departe, ne-a dat-o tuturor.”
La „Triunghiul morții” am făcut explozii de au căzut malurile pe noi, în tranșee. Ne-au astupat acolo cu pământ. Am și o cascadă cu foc unde ard.”
Indiscutabil Sergiu Nicolaescu. Mihai Viteazul este o capodoperă și la Hollywood pe care studenții americani o studiază. El a „născut” această meserie,iar maestrul Szobi Cseh a creat această familie a cascadorilor,a dus-o mai departe,ne-a dat-o tuturor.
Filmele istorice din occident vin în România pentru că lupta de sabie și călăria sunt incomparabile cu ce este la ei.
Cel mai dificil lucru pe care l-am avut de făcut a fost într-un spectacol din 1996, premiat cu Hercules, cel mai prestigios premiu al cascadorilor la prezentări de film.A fost pentru filmul „Face/ Off ” al lui Nicholas Cage și John Travolta din 1997, filmat la Casa Poporului. Premiul Hercule este practic echivalentul Oscarului la nivelul artiștilor cascadori.
Acolo am filmat căderi de la mare înălțime.Doar eu și un grec facem așa ceva în lume, căderi de la 4050 m pe saltele pneumatice sau pe cartoane.
Noi îi pregătim pe cei de la ISU să facă exerciții. Ei nu cunosc toate aspectele unor astfel de manevre. Noi știm ce se întâmplă, cum trebuie pregătită salteaua, cum trebuie să cazi în saltea, cum trebuie să pregătești pe cel care trebuie să cadă în situații dificile,cum să amplasezi,care este timpul operativ și câți oameni trebuie să participe la lucrul acesta.
Eu fac lucrul acesta de 30 de ani. Fac căderi de la mare înălțime de probă pentru toate saltelele venite în România.Prima saltea venită în România a fost verificată de mine, căzând pe ea de la 25 de metri. Căderea se face pe spate sau într-o parte, nu poți să cazi în picioare, este exclus așa ceva. Am văzut că cei de la ISU au spus că o căzătură în picioare te poate salva. Nu este adevărat,nu te salvează.
Clar cu Jean Claude Van Damme. Cu el am 3 filme.Este un tip deosebit,el a fost sportiv de performanță. Noi, cascadorii, am lucrat foarte bine cu el, dar și cu ceilalți actori. Am dublat actori de mare valoare cum ar fi Nicholas Cage, Steven Seagal,Adrian Paul,Kevin Costner. Kevin Costner este un om deosebit, iubește caii și este simplu ca artist oriunde, inclusiv la locul de filmare.
Filmul unde am avut o cascadorie destul de complicată a fost „Femeia în roșu” a lui Mircea Veroiu. Trebuia să o dublez pe actrița Maria Ploaie, a trebuit să mă bărbieresc peste tot și să fiu în veșminte de femeie.Trebuia să cad de la 15 m, într-un interior de curte, cu scări foarte apropiate,ca într-o spirală.Coordonatorul Popa Vasile a spus că „Eu nu pot să omor omul. Renunțăm la filmare.” Eu atunci i-am zis „Lasă-mă să filmez, am nevoie de scena asta.” Locul unde trebuia să cad era mic, jos erau niște cartoane.Eu am insistat,deși regizorul și coordonatorul nu au fost de acord.
La „Triunghiul morții” am făcut explozii de au căzut ma
lurile pe noi, în tranșee. Ne-au astupat acolo cu pământ.Am și o cascadă cu foc unde ard.