Un monument pentru Dorel, om și muncitor model!

Dacă nu l-ați fi cunoscut de generații, dacă nu ați fi căzut în gropile săpate de el și lăsate nesemnalizate ori dacă nu i-ați fă călcat pur și simplu pe burtă, în orele de program care îl surprind în mod constant leșinat de muncă, pe sub tufișurile patriei, azi v-am fi făcut cunoștință cu Dorel.

Dorel, însă, nu mai are nevoie de prezentare. El este cu adevărat megastarul României, arhetipul descurcărețului național, singurul care a supraviețuit neschimbat tranziției de la socialism la capitalism, schimbând arsul gazului de pomană, de pe vremea lui Nea Nicu, cu bătutul de muscă, din mandatul lui Nicușor Dan. Iar dacă voi credeți că, în prima zi a lui Mai, Dorel se odihnește, vă înșelați amarnic. Dorel pur și simplu muncește, iar scenariu vi-l prezentăm noi, anticipativ. În frumoasa zi de 1 Mai, când râde iarăși primăvara peste câmpuri, peste plai, veselia umple ţara, mai ales de ai mălai. Şi mălai este, că tocmai s-au dat salariile pe 30 aprilie. Muncitorul Dorel se scoală din somn pe la 9, încă mahmur după cheful din ajun, când a spart cu colegii jumătate de chenzină. S-ar fi sculat el mai târziu, însă trebuie să plece cu familia la pădure și, dacă nu se grăbesc, riscă să mai prindă loc doar pe lângă cine știe ce tufiș transformat în toaletă ecologică de grataragiii din seria precedentă. În ușa blocului, Dorel dă nas în nas cu administratorul, care-i cere, ca nesimţitu’, întreţinerea pe ultimele patru luni, de parcă de asta i-ar arde bietului om acum, când a dat firul ierbii și e promoţie la Babanu! Elegant, Dorel îl ocolește pe cerber și se îndreaptă spre Loganul tunat al cumnatului Costică, din care

Guţă își gâjâie iubirea pentru Denisa. Chiar atunci sună mobilul pe ritmuri de Salam-Reggaeton: este șeful lui Dorel, nea Cornel, care-i spune că s-a spart o ţeavă de apă caldă și trebuie înlocuită urgent. Iar Dorel, care este angajat la RADET, mai e și patriot pe deasupra: doar n-o să-și lase el concitadinii fără apă caldă taman de 1 Mai.Așa că,sfătuindu-și familia înlăcrimată să bage singură maţul în răcori, el pleacă la lupta dreaptă cu târnăcopul. La locul faptei e deja strânsă echipa, dar numai Dorel e apt de muncă, întrucât, spre deosebire de el, ceilalţi au bătut aseară fără sifon și se resimt din plin. Ca să-i facă despărţirea de familie mai ușoară, băieţii încing rapid un grătar pe spaţiul verde și, până să dea Dorel două târnăcoape în pământ, micii sunt gata pârpăliţi, iar bericile, gata desfăcute. N-are niciun rost să se mai apuce de săpat acum, că se răcesc micii. Iar după o masă sănătoasă, merge un somn sănătos, din care băieţii se scoală abia pe la 5. Ar fi și păcat să se mai chinuiască cu târnăcopul, așa că sună la dispecerat, să trimită un buldozer.

Colegul de pe buldozer, Fănel, n-a avut, nici el, ieri o zi prea calmă, așa că, din neatenţie, retează cu lama ditamai cablul de alimentare electrică. Acum chiar că n-are rost să mai sape: în două ore se întunecă și cum naiba să mai facă locatarii baie dacă n-au curent? Așa că, tacticoși, băieţii strâng sculele și pleacă acasă, că e meci.Calm și odihnit,Dorel se tolănește pe canapea și-i comandă nevesti-sii: „Jeano, fă și mie niște floricele, că-s frânt, pân’ acum am săpat!”. În așteptarea fluierului de final și a floricelelor servite la nas, își desface o bere la PET și o bea dintr-o sorbitură. Brusc, luminile se sting în tot cartierul. Dorel înjură de toţi sfinţii, după care gura i se cască într-un rânjet satisfăcut: „Asta-i cealaltă echipă, a lui nea Costel… Ha! Ha! Ha! Fraierii ăia iar au prins schimbul doi!...”