Scoala romaneasca, lasata uitarii cu probleme vechi si noi

În PNRR am inclus ca proiecte majore autostrada A7. O să citez dimensiunile din memorie: sunt 320 de km pe A7.”

CĂTĂLIN DRULĂ ministrul Transporturilor

Dacă tot mai pomenit de PNRR, trebuie să aduc în discuție și rezultatul dezastruos pe care l-a avut acest plan din perspectiva Educației. Am avut șansa de a atrge finanțare europeană pentru a avea platforme online performante de învățare și de a mai reduce din sărăcia care bântuie școala românească de foarte mulți ani. Cei care gestionează sistemul de învățământ din țara noastră nu au fost capabili să vină însă cu planuri bine stabilite.

Și în cazul proiectelor din Educație, ca în toate domeniile cuprinse în PNRR, au fost prezentate basme Comisiei Europene.

Se pare că la nivelul conducerii UE poveștile politicienilor români nu sunt impresionate și, în primul rând, nu sunt finanțate.

La fel ca în cazul medicilor care nu au mai profesat ceea ce ar fi trebuit, și profesorilor și elevilor le va fi extrem de dificil să reintre într-un ritm firesc pentru un act didactic de calitate.

Nu am văzut un proiect inclus în PNRR, acest Plan Marchal al României, cum era descris de președintele Partidului Național Liberal (PNL), Ludovic Orban, care să includă cursuri finanțate care să vină în sprijinul dascălilor și elevilor în efortul lor de a recupera din pierderile enorme produse în pandemie.

Aceasta, pentru că nu există dorință ca școala românească să fie performantă. Așa cum am mai spus, clasa politică dorește o societate îndobitocită, care să constituie doar o masă urșor manevrabilă.

Într-un astfel de scenariu, Sănătatea și Educație nu au voie să fie performante. La fel cum unui chirurg, care nu a mai pus mâna pe bisturiu timp de un an de zile, îi va fi extrem de greu să mai opereze, la fel de complicat îi va fi și unui profesor, care vine după o pauză la fel de îndelungată, să revină și să predea din nou în fața unui clase suprapopulate de peste treizeci de elevi.

Este evident însă că, așa cum a fost situația de mai bine de trei decenii, politicienilor care decid destinul acestei țări nu le pasă de soarta oamenilor care muncesc în școli sau în spitale. Și după eliminarea restricțiilor de pe timp de pandemie, ca și înainte de anul 2019, profesorii și cadrele medicale vor trebui să se descurge singuri și să lucreze în condiții vitrege, cu perspectiva de a fi mai dificile ca până acum, în școli și în spitale.

Evident, în aceste condiții, fără sprijin, de la angajații din cele două domenii enumerate mai sus se va solicita performanță.