”Statul eșuat” față cu acțiunea
Globalizarea este umbrela perfectă pentru politicienii români. Orice dificultate socială ivită e transferată la nivelul cauzelor globale.
Liderii noștri ne spun mereu cu afectare geopolitică și cu mândrie nedisimulată că nu mai suntem izolați, că România face parte din concernul european, avem un rol geostrategic esențial, cu alte cuvinte suntem de nelipsit din orice ordine mondială prezentă sau viitoare.
Din păcate, se pare că mai mult trebuie să suportăm consecințele negative ale acestui statut. Suntem afectați economic, militar, epidemiologic, iar ai noștri conducători n-au niciodată soluții proprii.Toate ne vin pe cap din afara noastră, mântuirea e așteptată să cadă tot de acolo.
Însă există și alte abordări. Discursul de mare răsunet ținut de liderul maghiar, Viktor Orban, a fost interpretat diversionist doar în cheia care convine de minune politicienilor noștri,care s-au adăpostit imediat sub umbrela multiculturalismului, corectitudinii politice. Acesta pare a fi travestiul care-ți dă imunitatea supremă.Vânezi în orice cotlon ”rasismul imaginar” cum îl denumea Pascal Bruckner și țiai asigurat liniștea publică.
În același timp, pasajele culturale ale discursului premierului maghiar nu sunt altceva decât reproduceri a multor îngrijorări și teze exprimate de unii intelectuali publici occidentali. Prin urmare, nimic inedit sau șocant. Doar că ținând lupa spre acele pasaje, au putut trece neobservate abordări care, prin comparație, îi fac să se umple de penibilul neputinței pe liderii noștri.
Aceste viziuni ale lui Viktor Orban pot fi judecate ca fiind prea îndrăznețe sau nerealiste.Timpul va demonstra acest lucru, așa cum a mai demonstrat și în cazul altor decizii luate de la Budapesta: ”Dilema cu care trebuie să ne confruntăm noi, maghiarii, și trebuie să găsim cheia pentru a o rezolva, este următoarea: există o recesiune globală, este posibilă o excepție locală? Iar obiectivul nostru pentru următorii doi ani este de a face din Ungaria o excepție locală într-o criză globală. Un obiectiv ambițios!”
Iată atitudinea unui lider politic care nu intră imediat sub scuza problemelor globale și care nu se spală pe mâini când vine vorba de țara sa.
La noi, spălatul pe mâini a fost proiectul cel mai ambițios de atins în ultimii doi ani. Nu avem certitudinea unui succes nici în acest sens.
Mai departe,să vedem cum pune problema, ”naționalistul izolaționist”, ”decuplatul de la ordinea globală”, ”conservatorul retrograd” de la Budapesta: „Trebuie să încheiem un nou acord cu Uniunea Europeană, trebuie să încheiem un nou acord cu rușii, cu chinezii, cu americanii”… ”Dacă putem ajunge la un acord cu toată lumea în modul în care interesele noastre naționale o cer, atunci putem reveni pe vechea cale a creșterii și dezvoltării în 2024.”
Acestea nu sunt generalități fanteziste în condițiile în care mult hulitul Orban vorbește de cota mare a investițiilor din Coreea de Sud,China, precum și de cele germane, cea mai recentă fiind construcția noii fabrici Mercedes, o investiție de un miliard de euro.
Care e finalitatea acestor eforturi ambițioase de strategie națională pe termen mediu și lung?
Ne-o spune fără ocolișuri controversatul lider: ”Cine plătește mai mult decât primește? (la bugetul UE,n.red). Cehii sunt foarte aproape de asta. Dacă polonezii se dezvoltă în modul în care vedem, vor ajunge acolo în curând, în jurul anului 2030, iar noi vom fi acolo undeva în jurul acelei perioade.Acest lucru înseamnă că există un nou raport de forțe: cel care plătește comandă muzica.”
Față de discursul lui Viktor Orban, reprezentanții noștri au doar declarații politice prin care își bifează mandatele. Liderul de la Budapesta creează un acord cvasiperfect între discurs și faptă. Inițiativele sale economice din Transilvania sunt de multă vreme transparente și abundente. Ne-a și anunțat că momentan nu mai demarează altele noi, dată fiind criza globală,pentru că nu vrea să fie artizanul unor proiecte nefinalizate.
Liderii noștri ne spun mereu cu afectare geopolitică și cu mândrie nedisimulată că nu mai suntem izolați, că România face parte din concernul european, avem un rol geostrategic esențial, cu alte cuvinte suntem de nelipsit din orice ordine mondială prezentă sau viitoare. “