Guvernul n-are bani pentru Memorialul rezistenței anticomuniste
Guvernul României subvenționează cu un miliard de lei canalele de streaming Netflix și Disney – adică 200 milioane de euro – dar nu are bani pentru un Memorial al rezistenței împotriva comunismului.
De dragul voturilor, mai mulți politicieni au promis că se vor angaja în găsirea surselor de finanțare pentru un muzeu, precum cel al Terorii de pe bulevardul Andrássy 60 din Budapesta, care aduce sute de mii de turiști străini.
Ghizii bucureșteni arată vizitatorilor monstruozitățile comuniste, fiindcă nu avem o contraofertă revoluționară. Ne mai întrebăm cum au reușit canalele private americane să obțină cogeamitea subvenție guvernamentală? E simplu. Ambasadele SUA din lume au ghișee deschise pentru corporații. În schimbul unor taxe, diplomații fac lobby pe lângă guverne.Așa s-a întâmplat,mai mult ca sigur, și la București, că doar ambasadoarea Kathleen Kavalec nu se duce la guvern doar să-l felicite pe Marcel Ciolacu pentru promovarea Gloriei Buzău în prima ligă de fotbal. Merge cu „enteres.” Ana Blandiana și Romulus Rusan (fie iertat!) au reușit cu bani europeni și privați să amenajeze, în clădirea fostei închisori comuniste de la Sighet,un Memorial cum scrie la carte.Pentru turiștii străini ajunși în capitală este, însă, departe.
Există prin sertarele Parlamentului câteva proiecte de lege pentru construirea unui Memorial și în București. N-a existat răgaz pentru dezbaterea lor. Disidența bucureșteană față de regimul comunist ar încăpea într-o garsonieră. Dar nici aia nu e disponibilă publicului doritor de a cunoaște ororile unui sistem concentraționar.
Câtă lume știe că în anul 1988, un grup de patru ziariști de la România liberă și un tipograf au sfidat cel mai drastic regim dictatorial din întreaga Europă de Est a acelui moment? Ei au inițiat o organizaţie cu ramificaţii în mai multe orașe și judeţe,încercând - ceea ce părea absolut imposibil în condiţiile controlului omniprezent al Securităţii - tipărirea și distribuirea unui ziar samizdat. La acea vreme, tiparul se făcea cu litere de plumb.Un curajos a sustras din Tipografia din Casa Presei materialul necesar imprimării clandestine.Tiparnița artiorganizată de Academia Civică, cu sediul în București, Strada Jean Louis Calderon 66.
Mihai Creangă a fost privat de libertate nouăzeci și trei de zile, în anul 1989, stând fără judecată în arestul Securităţii – Direcţia a 6-a Cercetări penale. Apoi,Securitatea i-a impus un domiciliu forțat la Târgu Jiu, din care a scăpat doar după 22 decembrie 1989. La scurt timp după Revoluție, în cea mai cruntă luptă cu vestigiile comuniste din FSN, Mihai Creangă a condus ziarul „România liberă” din poziția de redactor șef. Publicația tipărea peste un milion de exemplare. Sufletul său s-a ridicat la cer în seara de Crăciun a anului 2019!
„Am ales România”,era titlul articolului lui Mihai Creangă din ediția samizdat. „...pentru că doar numele ţării, și nu al unui partid, necum al unei persoane, ar uni iar toate energiile,ideile și speranţele noastre. (…) Uniţi-vă, români! Pentru ca toate sărbătorile să fie ale noastre și nu o tămâiere ridicolă a unui ins ridicol.În toată presa noastră de azi,nu mai răzbate nici măcar umbra unei opinii care să reflecte tristele realităţi ale ţării. Am ales această cale spre adevăr. Citiţi și răspândiţi „ROMÂNIA”! – îndemna publicistul Mihai Creangă, într-un articol care n-a mai putut fi citit de marele public. Un medic sinistru i-a denunțat pe autori, după ce a citit șpaltul. Intrarea la sesiunea de evocare a luptătorului anticomunist Mihai Creangă este liberă.