TULBURĂRI de creștere

În timp ce toţi prietenii lui se înalţă precum ciupercile după ploaie, juniorul tău pare că bate pasul pe loc la capitolul înălţime. Să fie ceva în neregulă?

Fiecare copil e unic și se dezvoltă în propriul ritm, însă este esenţial ca părinţii să urmărească atent ritmul lui de creștere, adică să-l măsoare și să-l cântărească periodic, pentru a verifica dacă se înscrie în „culoarul“curbelor de referinţă. Dacă observi la un moment dat că juniorul tău e cel mai mic de la grădiniţă sau de la școală, sigur te întrebi, cu îngrijorare, ce înălţime va avea când va fi adult și dacă e cazul să-ţi faci griji. Cauzele posibile ale unui ritm de creștere mai lent sunt multe:

→ Moștenire de familie

La 3 ani, de pildă, un copil poate avea 90 cm, altul 100 cm. Ambii au o talie normală, deși între ei există o diferenţă de 10 cm. De ce? Pentru că înălţimea și greutatea, ca și culoarea ochilor, depind în mare măsură de ereditate. Unii copii sunt mai mici sau mai slabi pur și simplu pentru că seamănă cu părinţii lor. Atâta timp cât ritmul lor de creștere este regulat, nu sunt motive de îngrijorare.

→ Stilul de viaţă

Importante în creșterea copiilor sunt și alimentaţia și stilul de viaţă, începând cu condiţiile de trai, hrana, sportul practicat și până la modul în care este tratat copilul în familie (neglijenţă, abuz, carenţă afectivă…). Toate studiile o dovedesc: cu cât mediul în care trăim e mai confortabil, cu atât suntem mai mari.

→ Probleme medicale

În unele situaţii, talia mică a copilului are la origine o boală: tulburare hormonală (hipotiroidie, deficit de hormon de creștere, deficit de hormoni sexuali), anemie, o infecţie, boli cronice (insuficienţă renală, boli de inimă etc.), o problemă digestivă care îl împiedică să asimileze vitaminele din alimente.

Diagnostic și tratament

Dacă și medicul pediatru sugerează că statura copilului se situează sub sau peste curba de creștere normală pentru vârsta și sexul lui, este cazul să-l duci la endocrinolog. Analizând evoluţia de-a lungul anilor a taliei și greutăţii copilului, dar și pe baza analizelor și investigaţiilor (dozare hormonală, teste genetice, radiografie de pumn pentru a stabili vârsta osoasă), medicul poate afla dacă tulburarea de creștere a copilului are o cauză patologică. Din fericire, în majoritatea situaţiilor este vorba de o trăsătură moștenită din familie sau de un retard statural ce va fi recuperat ceva mai târziu decât prevăd „normele“.

Dacă statura mică este consecinţa unei tulburări hormonale, medicul va prescrie hormoni sintetici, de pildă comprimate cu hormoni tiroidieni în caz de hipotiroidism sau injecţii cu hormon de creștere la copiii care prezintă o insuficienţă a acestui hormon.