Scutire de sport? Nici vorbă!
Aproape jumătate dintre elevii din România au scutire de la orele de sport. De cele mai multe ori, scutirile sunt nejustificate din punct de vedere medical. Le justifică doar părerea părinţilor că așa e mai bine, mai comod. Pentru cine? Pentru copil în ni
Se tot spune că sportul este benefic sănătăţii, așadar o știm cu toţii, puţini îi acordă însă atenţia cuvenită. Inclusiv acei părinţi care nu doar că nu-și încurajează odorul să facă mișcare, ba chiar îl ajută să „fugă“de ea, procurând cumva o scutire medicală pentru orele de educaţie fizică și sport. N-o face și tu, dimpotrivă, încurajează-ţi copilul să facă mișcare. Beneficiile sunt multiple.
DE NERATAT
Învaţă-ţi copilul de mic să fie activ, joacă-te cu el, scoate-l
afară cu tricicleta sau bicicleta, faceţi gimnastică împreună. Apoi, pe lângă încurajarea de a merge la orele de educaţie fizică de la școală, bine ar fi să-l obișnuiești să practice o activitate sportivă în timpul liber. De dragul mișcării, nu neapărat al performanţei, deși poate fi și tocmai șansa de a-și descoperi talentul. Câteva din avantajele ne necontestat ale practicării sportului: corp dezvoltat armonios, dar și dezinvoltură, curaj și încredere în propriile forţe, petrecerea în mod plăcut și sănătos a timpului liber.
ALEGERE PERSONALIZATĂ
Așadar, ce tip de sport îl încurajezi să facă? Simplu: ce-i place şi i se potriveşte. Nu-l îndemna să facă un sport sau altul doar pe considerentul că pe acela îl practică vărul, nepotul sau prichindelul vecinilor. Foarte important este să ţii seama de personalitatea și de dorinţele lui. Sporturile de echipă sunt potrivite copiilor extrovertiţi, cooperanţi. În
cadrul acestora la victorie se ajunge prin eforturile comune ale tuturor coechipierilor. Practicând o asemenea formă de sport (baschet, volei), copilul își va consolida abilităţile de comunicare, ceea ce-i va fi de un real folos în anii ce vor urma.
Sporturile individuale sunt potrivite pentru copiii mai egoiști, orgolioși, nefiind dispuși, drept urmare, să împartă victoria cu alţi participanţi la joc. Mai potrivite sunt pentru ei gimnastica, tenisul, înotul, alergarea, ciclismul. Practicarea unuia din aceste sporturi îi va întări voinţa, dorinţa de a fi mai bun, de a impresiona, inclusiv perseverenţa în atingerea scopului propus, făcându-l să înţeleagă că doar prin efort susţinut se pot dobândi rezultatele dorite, și în prezent, și în viitor. Retras sau zvăpăiat? Acordă importanţă, când îţi încurajezi copilul să practice o formă de sport sau alta, temperamentului lui.
→ Pe un copil hiperactiv l-ar putea ajuta să-și mai consume din energie și să se debaraseze de agresivitate artele marţiale. Luptele cu reguli stricte și atitudinea respectuoasă faţă de adversar ajută orice copil să se ţină departe și, pe viitor, să renunţe în mod deliberat la participarea la distracţiile brutale, fără reguli, ale „străzii“.
→ Copiii timizi, liniștiţi și rezervaţi n-ar trebui însă înscriși în jocurile de echipă, precum hocheiul, de exemplu, cu reguli rigide de joc. Nici artele marţiale, care necesită o oarecare „răutate sportivă“, sau formele de sport cu particularităţi distincte ale succesului individual nu sunt potrivite pentru ei. Mai indicate pentru copiii liniștiţi și foarte sensibili sunt activităţile individuale. Pe primul loc se situează gimnastica, dansul sau înotul, o formă excelentă de a face mișcare, puţini fiind copiii cărora să nu le placă „bălăceala“. → Bazinul de înot este un teren propice și copiilor cu probleme, cu reacţii imprevizibile, irascibili, hiperactivi, neplăceri provocate de tulburări neurologice. Apa liniștește și, în același timp, eliberând copilul de surplusul de energie, îi dă o senzaţie de confort, îl destresează. O postură corectă și dezvoltarea armonioasă a tuturor grupurilor musculare asigură buna funcţionare a principalelor sisteme ale organismului.