........... CASETA SPECIALISTULUI ...........
CUM PUTEM AJUTA O PERSOANĂ ÎN VÂRSTĂ SĂ FACĂ FAŢĂ IMPACTULUI EMOŢIONAL AL MUTĂRII LA AZIL?
Această decizie este foarte dură și dificilă pentru familiile în cauză, care se confruntă adesea cu sentimente de vinovăţie. Într-adevăr, viaţa la azil este diferită, dar nu reprezintă sfârșitul. De cele mai multe ori, se duce o luptă crâncenă cu persoana în cauză pentru ca aceasta să accepte mutarea. Munca de lămurire cere timp și mai ales răbdare. Mulţi dintre rezidenţii azilurilor se confruntă la început cu un disconfort puternic și chiar cu depresia, însă după o perioadă de adaptare (chiar de câteva luni), încep să se acomodeze. Pentru a ușura impactul emoţional al mutării sunt importante:
▶ răbdarea și compasiunea cu privire la gama variată de emoţii pe care le trăiește;
▶ crearea unui mediu cât mai familiar (o fereastră este extrem de importantă, o plantă în cameră și alte obiecte personale);
▶ comunicarea cu personalul pentru a facilita toate demersurile necesare acomodării (încercaţi să înţelegeţi cum funcţionează instituţia și fiţi dispus să oferiţi ajutor sub orice formă);
▶ încurajarea cu blândeţe a oricăror forme de socializare, participare la activităţile instituţiei și crearea de noi prietenii printre rezidenţi.
O persoană poate continua să se simtă iubită și îngrijită și să ofere grijă și iubire la rândul ei, chiar dacă locuiește la azil.