Hipocrat, părintele medicinei și autorul jurământului
A trăit la sfârșitul secolului V î. Hr., începutul secolului IV î. Hr. Născut într-o familie ce adoptase cultul lui Esculap (Asclepios), zeul grec al medicinei, Hipocrat și-a dedicat viaţa vindecării semenilor.
S-a născut pe insula Kos, în arhipelagul Dodecanez. Acolo a învăţat anatomie și medicină sacerdotală, chiar de la tatăl lui. A plecat apoi de-a lungul și de-a latul Greciei antice, ca medic itinerant, devenind unul dintre cei mai apreciaţi medici practicieni ai timpului. În 420 î. Hr., Hipocrat s-a întors în locurile natale, unde a pus bazele unei academii de medicină.
Diagnostic, nu superstiţii
A fost printre primii care au descris amănunţit bolile și manifestările lor. În „Aerul, Apa și Locurile“deja zeii nu mai au de-a face cu apariţia bolilor, ca până atunci; acestea sunt cauzate de factori palpabili, evoluţia unei afecţiuni fiind deja demonstrată știinţific. În „Prognoză și Aforisme“, Hipocrat face o afirmaţie revoluţionară pentru acele vremuri: un medic, prin observarea unui număr mare de cazuri, poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli.
Medicină preventivă
Așa ceva era de neînţeles până la Hipocrat. Ideea apare prima dată în „Tratamente“, lucrare în care arată că vârsta, regimul alimentar, modul de viaţă și clima pot influenţa starea de sănătate.
HIPOCRAT ÎȘI DĂ SEAMA PENTRU PRIMA DATĂ CĂ EPILEPSIA ESTE CAUZATĂ DE O TULBURARE A FUNCȚIILOR CREIERULUI.
Chiar dacă era susţinătorul, inventatorul teoriei umorale - în corpul uman există patru umori, sângele, flegma, fierea galbenă și fierea neagră, al căror dezechilibru provoacă bolile -, Hipocrat a inventat practic medicina modernă.
Jurământul lui…
Îi este atribuit lui Hipocrat, dar nu se știe sigur că ar fi al lui. Multe dintre principiile acestui jurământ sunt și astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea relaţiilor intime cu pacienţii. De altfel, majoritatea absolvenţilor facultăţilor de medicină din întreaga lume depun și astăzi acest jurământ, puţin, dar foarte puţin, adaptat zilelor de astăzi. În vremurile acelea, viitorii medici jurau pe Apollo și Esculap (zei ai medicinei), pe Higea și Panacea (fiice ale lui Esculap, prima, zeiţă a curăţeniei și sănătăţii, iar cea de-a doua, a leacurilor universale). Astăzi, zeii sunt lăsaţi deoparte, dar restul jurământului este aproape la fel, cel mai important paragraf fiind: „Atât cât mă ajută forţele și raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă“.
„NU VOI ÎNGĂDUI SĂ SE INTERPUNĂ ÎNTRE DATORIA MEA ŞI PACIENT CONSIDERAŢII DE NAŢIONALITATE, RASĂ, RELIGIE, PARTID SAU STARE SOCIALĂ. VOI PĂSTRA RESPECTUL DEPLIN PENTRU VIAŢA UMANĂ DE LA ÎNCEPUTURILE SALE, CHIAR SUB AMENINŢARE ŞI NU VOI UTILIZA CUNOŞTINŢELE MELE MEDICALE CONTRAR LEGILOR UMANITĂŢII.“(JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRAT, VARIANTA MODERNĂ)