Mutarea la azil, o schimbare dificilă
Pentru unii dintre noi vine o vreme când părinţii sau bunicii devin atât de neputincioși, încât se pune problema internării lor într-un cămin de bătrâni. O decizie deloc ușoară, nici pentru cei nevoiţi s-o ia, nici pentru cel ce se confruntă cu o asemenea
68
Vârsta a treia ar trebui să fie una a traiului în liniște, a timpului dedicat activităţilor pentru care n-ai avut timp înainte, a bucuriei de a fi înconjurat de copii, de cei apropiaţi. Din păcate, nu se întâmplă întotdeauna așa. Incapacitatea de a-ţi purta singur de grijă în viaţa de zi cu zi te face dependent de alţii, iar când aceștia nu-ţi pot fi în permanenţă alături și nu pot locui împreună cu tine, alternativa unui cămin de bătrâni poate fi o soluţie.
MAI BINE LA AZIL DECÂT ACASĂ?
Iată o întrebare la care răspunsul afirmativ pare neverosimil. Și, totuși, în unele situaţii azilul este de preferat. Iată câteva probleme care indică faptul că altfel nu se poate:
▶ nu-și poate asigura singur necesarul minim de igienă (nu se poate spăla, nu poate merge la toaletă);
▶ nu se poate ocupa de îngrijirea locuinţei;
▶ nu-și poate lua singur medicamentele, uită, greșește dozajul sau ignoră data expirării acestora;
▶ trăiește izolat, nu are prieteni sau rude cu care să interacţioneze;
▶ se întâmplă frecvent să cadă, putându-și provoca răni serioase sau contuzii;
▶ nu-și poate pregăti singur masa sau, mai mult chiar, nu mănâncă, deși susţine că o face;
▶ îi este teamă să rămână singur în casă, mai ales pe durata nopţii.
O PROPUNERE DELICATĂ
Plecatul de acasă poate fi ușor acceptat dacă știi că, mai devreme sau mai târziu, te vei întoarce. Când însă e limpede că pleci pentru totdeauna, momentul poate fi extrem de dureros, impactul asupra psihicului fiind foarte puternic, motiv pentru care mutarea nu trebuie să se petreacă brusc.
Dacă s-a ajuns la concluzia că unui părinte pe care îl ai în grijă i-ar fi mai bine întrun cămin de bătrâni pentru că nu mai face faţă activităţilor casnice sau pentru că timpul petrecut împreună nu este suficient pentru a te asigura că este în siguranţă, momentul și modul în care îi sugerezi o asemenea alternativă trebuie alese cu grijă. Indicat este ca subiectul să fie abordat într-un context în care este evident că îi este greu sau chiar imposibil să se descurce cu anumite activităţi din gospodărie sau în ceea ce privește propria persoană, dându-i timp să se gândească la alternativa mutării într-un azil. După mutare, pentru ca acomodarea să-i fie mai ușoară, ar fi bine ca multe lucruri din noua locuinţă să-i amintească de cea din care a plecat: obiecte cu valoare sentimentală, decoraţiuni care îi fac plăcere...
DATORIA DE A NU UITA
Chiar dacă sunt din ce în ce mai neputincioși, mai uituci, mai cârcotași, poate, știm că e de datoria noastră morală să-i respectăm pe cei mai în vârstă, să le fim alături și să-i ajutăm. Mai ales când sunt nevoiţi să-și petreacă ultimii ani ai vieţii într-un azil, vizitele celor apropiaţi sunt extrem de importante pentru ei. Binefăcătoare sunt mai degrabă vizitele dese și mai scurte, decât cele de durată, dar rare.