Cel mai vechi TRATAT de chirurgie a traumatismelor
I se mai spune și Papirusul Smith. Sună destul de ciudat pentru un papirus egiptean vechi de mai bine de 3000 de ani, dar străvechiul document poartă numele ultimului său proprietar. Papirusul a fost achiziţionat de americanul Edwin Smith, la Luxor, în 18
Are forma unui sul cu o lungime de aproape 5 m și o înălţime de circa 50 cm. Este scris pe amândouă feţele, folosindu-se o scriere cursivă, numită hieratică, nu scrierea hieroglifică, mai greoaie. Papirusul conţine 48 de cazuri, iar fiecare caz este prezentat ca-ntr-un manual: o scurtă introducere cu diagnostic sumar, apoi o analiză extinsă și în final un prognostic clar. Printre aceste traumatisme – întâlnite cel mai adesea pe câmpul de luptă – se numărau plăgile cutanate, dislocările la nivelul articulaţiilor, contuziile, fracturile etc.
Creier, pentru prima dată
Se presupune că Papirusul Smith este cea mai veche scriere în care este folosit cuvântul „creier“. De altfel, specialiștii au stabilit studiind acest tratat că vechii egipteni aveau o surprinzător de bună cunoaștere a unor structuri ale sistemului nervos central. De exemplu, pentru leziunile acestor părţi ale corpului, se recomanda imobilizarea. Împotriva infecţiilor este recomandată mierea, iar hemoragiile externe trebuiau oprite cu carne crudă.
Imhotep, arhitectulmedic-zeu
Se presupune că acest excepţional document al istoriei medicinei se bazează pe un altul, pierdut, scris de Imhotep. Acesta apare în mitologia egipteană ca zeu al medicinei, dar s-a stabilit istoric că înainte de a fi zeificat a fost un om. Genial! A fost mai întâi arhitect și inginer, mai apoi un medic, cum spuneam, de geniu. El este cel care a pus bazele îmbălsămării/mumificării – e bine de știut că nici astăzi nu s-au putut stabili etapele exacte ale acestui proces – și cel care a pus bazele unui sistem de sănătate public în Egiptul faraonilor.
Papirusul Edwin Smith este unic între cele patru principale papirusuri pe teme medicale ale egiptenilor antici care s-au păstrat până astăzi, pentru că are o abordare raţionalistă, apropiată de medicina modernă, spre deosebire de celelalte, în care medicina este amestecată cu practicile magice (acestea fiind predominante).