Plan­te­le me­di­ci­na­le ale Paște­lui

Plan­te cu nu­me sfin­te, în ju­rul că­ro­ra - poa­te pen­tru că sunt atât de efi­ci­en­te în tra­ta­rea unor bo­li com­pli­ca­te - s-au ţe­sut le­gen­de.

Sanatatea de Azi - - SUMAR -

Aces­tea pe ca­re le pre­zen­tăm în con­ti­nua­re nu sunt sin­gu­re­le, dar sunt ce­le mai cu­nos­cu­te și ce­le mai fo­lo­si­te în fi­to­te­ra­pie. În plus, ele au acum cea mai ma­re pu­te­re, sub­stan­ţe­le lor ac­ti­ve fi­ind la co­ta cea mai ridicată chiar în pe­ri­oa­da Paște­lui.

RUȘCUŢA alun­gă mi­gre­ne­le

I se mai zi­ce Floa­rea Paște­lui, pen­tru că, spu­ne le­gen­da, când Isus era pe cru­ce, ar fi plâns, iar din la­cri­mi­le Lui ar fi ră­să­rit fru­moa­se­le flori. Flo­ri­le, dar și frun­ze­le con­ţin can­ti­tă­ţi mari de gli­co­zi­zi car­di­o­to­nici, cu struc­tu­ră ase­mă­nă­toa­re gli­co­zi­zi­lor din lăcrămioar­e și de­ge­ţel, dar cu avan­ta­jul că nu se acu­mu­le­a­ză în or­ga­nis­mul uman. Mai exis­tă și alte sub­stan­ţe cu pro­pri­e­tă­ţi car­di­o­to­ni­ce, efi­ci­en­te în ta­hi­car­die ner­voa­să, an­gi­nă pec­to­ra­lă, ex­tra­sis­to­le de na­tu­ră ner­voa­să, mi­o­card slă­bit, hi­per­ten­si­u­ne, ate­ros­cle­ro­ză, tul­bu­rări de ritm car­diac pe fond ner­vos și tul­bu­rări cir­cu­la­to­rii.

Se ia sub for­mă de tinc­tu­ră (în arit­mii) sau in­fu­zie (pen­tru întă­ri­rea mușchi­u­lui car­diac și împo­tri­va pal­pi­ta­ţi­i­lor, ta­hi­car­di­ei și hi­per­ten­si­u­nii.

✹ In­fu­zie din flori: 2 g de frun­ze la 100 ml apă clo­co­ti­tă, se la­să aco­pe­rit pen­tru 15 mi­nu­te, apoi se stre­coa­ră; se be­au do­uă căni pe zi, în ta­hi­car­die.

✹ Tinc­tu­ră: câte­va pi­că­turi zil­nic, în mi­gre­ne.

MĂRGĂRITAR­E de ini­mă bu­nă

Li se mai spu­ne clo­po­te-de-mai, iar­ba-Sfântu­lui-Ghe­or­ghe, su­fle­ţe­le sau lăcrămioar­e. Sunt gin­gașe și au gri­jă, spu­ne me­di­ci­na po­pu­la­ră, de ini­ma noas­tră. Da­to­ri­tă con­ţi­nu­tu­lui bo­gat în gli­co­zi­de și sa­po­no­zi­de, și flo­ri­le, și frun­ze­le au pro­pri­e­tă­ţi car­di­o­to­ni­ce cu efect ra­pid, însă, spre de­o­se­bi­re de me­di­ca­men­te­le pe ba­ză de di­gi­ta­li­nă, efec­tul es­te de scur­tă du­ra­tă. Că­lu­gă­rii far­ma­ciști din mă­năs­ti­ri­le oc­ci­den­ta­le con­si­de­rau că in­fu­zia din flori de măr­gă­ri­tar în vin e mai scum­pă de­cât au­rul și bu­nă la toa­te bo­li­le. Me­di­ci­na po­pu­la­ră ro­mâneas­că re­co­man­dă băi­le cu flori proas­pe­te pen­tru prun­cii lo­vi­ţi de boa­la sfântă (epi­lep­sie), iar in­fu­zia, tinctura și oţe­tul, pen­tru mul­te alte bo­li, fi­in­dcă măr­gă­ri­ta­re­le

au ac­ţi­u­ne di­u­re­ti­că, se­da­ti­vă, co­ro­na­ro­di­la­ta­toa­re, ușor pur­ga­ti­vă și re­vi­go­ran­tă.

✹ In­fu­zie din flori: 5 g de pul­be­re de flori us­ca­te la 250 ml apă clo­co­ti­tă; se bea în pa­tru pri­ze, de-a lun­gul zi­lei, în afec­ţi­uni car­dia­ce.

✹ Băi ge­ne­ra­le: se fac cu in­fu­zie (o ca­nă la 3 l de apă cal­dă) în convalesce­nţă, slă­bi­ci­u­ne ge­ne­ra­lă.

✹ Tinc­tu­ră: câte 10-30 de pi­că­turi pe zi pen­tru afec­ţi­uni car­dia­ce, mi­gre­ne de na­tu­ră ner­voa­să, ne­vral­gii, ame­ţe­li. Tinctura se ad­mi­nis­tre­a­ză la re­co­man­da­rea fi­to­te­ra­peu­tu­lui.

✹ Oţet: se pre­pa­ră din oţet de vin și flori de lăcrămioar­e, lă­sa­te la ma­ce­rat ze­ce zi­le; se mi­roa­se în caz de du­reri de cap, mi­gre­ne, ne­vral­gii.

CAPRIFOI împo­tri­va de­pre­si­ei

În se­ri­le de mai, ca­pri­foi­ul mi­roa­se mai îmbă­tă­tor de­cât gră­di­na Rai­u­lui, spun bă­trânii. Pro­ba­bil de ace­ea i se spu­ne și „mâna mai­cii Dom­nu­lui“. Sau poa­te pen­tru că le­cu­i­ește ca prin mi­nu­ne? Ca­pri­foi­ul es­te bo­gat în ulei­uri vo­la­ti­le, prin­ci­pa­le­le sa­le ca­li­tă­ţi te­ra­peu­ti­ce fi­ind de an­tis­pas­mo­dic, emo­li­ent, ex­pec­to­rant, tran­chi­li­zant, di­u­re­tic, la­xa­tiv, an­ti­mi­cro­bian.

✹ In­fu­zie de flori: o lin­gu­ri­ţă cu flori us­ca­te la o ca­nă cu apă clo­co­ti­tă; 2-3 căni pe zi împo­tri­va sal­mo­ne­lei și a unor strep­to­coci. Se re­co­man­dă câte 1-2 căni pe zi în ră­ce­a­lă, febră, du­reri de gât, in­fla­ma­ţii in­tes­ti­na­le, in­fla­ma­ţii ale trac­tu­lui uri­nar sau ale organelor de re­pro­du­ce­re.

✹ Ulei: es­te fo­lo­sit cu succes în aro­ma­te­ra­pie, împo­tri­va stă­ri­lor de an­xi­e­ta­te și de­pre­sie.

✹ De­coct de se­min­ţe: o lin­gu­ri­ţă ra­să la o ca­nă cu apă (se fi­erb cinci mi­nu­te, se la­să aco­pe­rit cinci mi­nu­te și se bea o ca­nă pen­tru di­u­re­ză).

✹ Com­pre­se cu in­fu­zie: în con­junc­ti­vi­te.

ÎN ANU­MI­TE COMUNITĂŢI, EXIS­TĂ OBI­CEI­UL CA, LA ÎNCE­PU­TUL LUI MAI, SĂ OFERI UN BUCHET DE LĂCRĂMIOAR­E CE­LOR DRAGI, PEN­TRU NOROC ŞI SĂ­NĂ­TA­TE.

Rușcuţa de pri­mă­va­ră es­te con­si­de­ra­tă mo­nu­ment al na­tu­rii în toa­tă Eu­ro­pa.

In­fu­zia din măr­gă­ri­tar fost fo­lo­si­tă a încă ca to­nic car­diac din Anti­chi­ta­te.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.