CÂND TE DOA­RE... SU­FLE­TUL

Su­fle­tul uman este, poa­te, cea mai fra­gi­lă par­te a fi­in­ţei noas­tre și, deci, cea mai ușor de ră­nit. Pu­ţi­ne vor­be pot des­crie su­fe­rin­ţa su­fle­te­as­că și ni­meni nu o poa­te sim­ţi din ex­te­ri­or.

Sanatatea de Azi - - SPECIAL -

Când ne doa­re ce­va, de exem­plu ne-am rupt mâna, nu ezi­tăm să mer­gem la me­dic, să fa­cem ra­di­o­gra­fii, să ne pu­nem mâna în gips, să luăm pas­ti­le împo­tri­va du­re­rii. În schimb, când să­nă­ta­tea noas­tră emo­ţi­o­na­lă are de su­fe­rit, când ne doa­re su­fle­tul, de ce­le mai mul­te ori nu ce­rem aju­tor. Ba mai mult, ne­găm du­re­rea, o ig­no­răm, o as­cun­dem și chiar ne învi­no­vă­ţim că o sim­ţim, con­si­de­rându-ne sla­bi. Deși du­re­rea su­fle­te­as­că nu poa­te fi de­pis­ta­tă la ana­li­ze sau vă­zu­tă la eco­gra­fie, este la fel de re­a­lă ca du­re­rea cau­za­tă de o frac­tu­ră sau ar­su­ră. Și, de­se­ori, cel pu­ţin la fel de in­ten­să.

CE NE DOA­RE

Când su­fe­rim, când ne apa­să o pro­ble­mă gra­vă, of­tăm, plângem, ză­cem, ne pi­er­dem bu­cu­ria de a trăi, nu dor­mim, nu mâncăm, ne fră­mântăm, nu ne pu­tem con­cen­tra, sim­ţim efec­tiv durere în zo­na ini­mii, ne co­pleșește un amal­gam de sen­ti­men­te apă­să­toa­re: tris­te­ţe, dez­nă­dej­de, fu­rie, re­gre­te, de­za­mă­gi­re, vi­no­vă­ţie, te­a­mă… Su­fle­tul nos­tru, fra­gil,

este sen­si­bi­li­zat în prin­ci­pal de pro­ble­me­le și si­tua­ţi­i­le de ca­re ne pa­să cel mai mult, dar și de fac­tori ca­re la pri­ma ve­de­re nu au vreo le­gă­tu­ră di­rec­tă cu ră­ni­le su­fle­tești. Acea par­te a noas­tră ne­vă­zu­tă, de­li­ca­tă, nu­mi­tă su­flet, poa­te su­feri din mul­te mo­ti­ve, de la de­za­mă­giri în iu­bi­re sau căs­ni­cie, des­păr­ţi­re, de­ce­sul cu­i­va drag, răni pro­du­se de întâmplări din tre­cut, la abuz emo­ţi­o­nal, ne­reuși­te în viaţă, pi­er­de­rea jo­bu­lui, pro­ble­me fi­nan­cia­re, pro­ble­me de să­nă­ta­te (per­so­na­le ori ale unei per­soa­ne dra­gi), trai­ul într-un me­diu os­til, sen­ti­men­te de vi­no­vă­ţie.

CON­SE­CIN­ŢE ÎN PLAN FI­ZIC

Este o re­a­li­ta­te: în viaţă avem par­te de mul­te du­reri emo­ţi­o­na­le. Ne­vin­de­ca­te, ele pot lă­sa ur­me adânci. Nu doar în su­flet, ci chiar în cor­pul fi­zic. Du­re­rea su­fle­te­as­că cro­ni­că, înră­dă­ci­na­tă, poa­te fi mai dis­truc­ti­vă pe ter­men lung de­cât o durere fi­zi­că, pen­tru că afec­te­a­ză între­gul or­ga­nism. Una din­tre pri­me­le con­se­cin­ţe ale stre­su­lui emo­ţi­o­nal cro­nic este de­pre­sia. Apoi, ca ur­ma­re a su­fe­rin­ţei in­te­ri­oa­re, pot apă­rea tul­bu­rări de somn, pi­er­de­rea pof­tei de mânca­re, scă­de­rea se­ve­ră a imu­ni­tă­ţii or­ga­nis­mu­lui, dar și pro­ble­me pre­cum hi­per­ten­si­u­ne ar­te­ria­lă, pal­pi­ta­ţii, ul­cer gas­tric, du­reri de stomac, tul­bu­rări di­ges­ti­ve (in­di­ges­tie, dia­ree, con­sti­pa­ţie, ba­lo­na­re, ar­suri gas­tri­ce), du­reri de cap frec­ven­te, du­reri de spa­te, că­de­rea pă­ru­lui, bo­li de pi­e­le, tul­bu­rări de con­cen­tra­re, me­mo­rie și aten­ţie. Exis­tă stu­dii ca­re ara­tă că de­pre­sia și stre­sul emo­ţi­o­nal pre­lun­git cresc ris­cul de bo­li car­di­o­vas­cu­la­re (in­farct, ac­ci­dent vas­cu­lar ce­re­bral, bo­li co­ro­na­ri­e­ne).

CE-I DE FĂ­CUT

Dru­mul de la du­re­rea pro­du­să de o su­fe­rin­ţă su­fle­te­as­că la un nou echi­li­bru emo­ţi­o­nal nu este de­loc ușor. Une­le per­soa­ne nici nu gă­sesc calea fă­ră aju­tor de spe­cia­li­ta­te. Cert este, însă, că me­ri­tă să încerci ori­ce me­to­dă ca­re te poa­te aju­ta să-ţi re­vii mai re­pe­de, să-ţi re­gă­sești bu­cu­ria de a trăi. Câte­va sfa­turi.

→ Accep­tă su­fe­rin­ţa. Nu te pre­fa­ce că ești „bi­ne“, nu-ţi in­ter­zi­ce să su­feri, să sim­ţi tris­te­ţe. E o ma­re greșe­a­lă. Accep­tă-ţi sta­rea, gându­ri­le, sen­ti­men­te­le, frus­tră­ri­le. Accep­tă fap­tul că, o vre­me, te vei sim­ţi mi­ze­ra­bil. Plângi da­că sim­ţi ne­voia, eli­be­re­a­ză-ţi fu­ria da­că te chi­nu­ie, odih­nește-te mai mult da­că tre­bu­ie…

→ Acor­dă-ţi timp. Tran­sfor­ma­rea ne­ce­si­tă timp. Nu-ţi po­ţi schim­ba gându­ri­le și sta­rea emo­ţi­o­na­lă în mi­nu­te, ore sau câte­va zi­le. Va tre­ce o pe­ri­oa­dă până când întu­ne­ri­cul din su­fle­tul, min­tea și ini­ma ta se va ri­si­pi.

→ Des­tăi­nu­ie-te. Vor­bește cu ci­ne­va des­pre ce sim­ţi. Poa­te fi un mem­bru al fa­mi­li­ei, un pri­e­ten bun, un psi­ho­te­ra­peut… Se știe că de­se­ori e su­fi­ci­ent doar să po­ves­tim cu­i­va ce avem pe su­flet ca să ne sim­ţim mai bi­ne. → Ieși din ca­să. Întâlnește-te cu pri­e­te­nii, ieși la plim­ba­re, fă sport, du-te la te­a­tru… Gă­sește-ţi înde­let­ni­ciri plă­cu­te cu ca­re să-ţi um­pli tim­pul li­ber în loc să stai să-ţi plângi de mi­lă.

→ Ce­re aju­tor. Indi­fe­rent ce faci, nu reușești să-ţi schim­bi sta­rea? Nu ai chef de ni­mic, tris­te­ţea a pus stă­pâni­re pe ti­ne? Este mo­men­tul să ceri aju­tor de spe­cia­li­ta­te. Po­si­bil ca pro­ble­ma să se re­zol­ve cu câte­va șe­din­ţe de psi­ho­te­ra­pie, dar da­că nu se va întâmpla așa, me­di­cul poa­te pres­crie un tra­ta­ment cu an­ti­de­pre­si­ve.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.