Secrete de...drobiţă

Puţin cunoscută în prezent, dar foarte apreciată în vremuri străvechi, drobiţa are nenumărate calităţi cu care să-ţi atragă atenţia.

Oadmirăm adesea prin fâneţe, ca un mic arbust cu flori dese de un galben auriu în vârful tulpinii, cu care ne încântă privirea din iunie până în august, și care se transformă apoi într-o păstaie cu seminţe

mici, sferice. În scop terapeutic se folosește partea aeriană înflorită a plantei.

În cantităţi mici, drobiţa are efect antiinflamator, depurativ, acţionează ca un puternic drenor hepatic și reglator hormonal, reglează activitatea stomacului.

Ceai pentru rinichi și ficat

Ceaiul de drobiţă se obţine prin opărirea a 4-6 linguriţe de plantă uscată și mărunţită, cu tot cu floare, în jumătate de litru de apă clocotită, lăsate apoi să fiarbă două minute. Se recomandă câte două căni pe zi în afecţiuni ale tractului urinar, în caz de pietre sau nisip la rinichi, în afecţiuni hepatice.

Tinctură sau pulbere pentru hipotiroidie

Fiind un excelent reglator hormonal, drobiţa este recomandată mai ales în hipotiroidie. Bune în acest scop sunt și pulberea, și tinctura. Din pulberea preparată din părţile aeriene înflorite se ia câte o linguriţă rasă, ţinută sub limbă, apoi înghiţită cu puţină apă, de trei ori pe zi, într-o cură de două luni, urmate obligatoriu de trei săptămâni de pauză. Dacă se optează pentru tinctură, se ia câte o linguriţă de trei ori pe zi, cu un sfert de oră înaintea meselor, diluată în 100 ml apă.

Prim ajutor în intoxicaţii alimentare

Luată în concentraţie mare (ceai din două linguri de plantă la o cană cu apă), drobiţa are un puternic efect detoxifiant, provocând vărsături și diaree și conducând în felul acesta la golirea rapidă a aparatului digestiv de materiile toxice. Așa se face că ceaiul de drobiţă este recomandat ca măsură de prim ajutor în cazurile de toxiinfecţie alimentară, indigestie cu fermentaţie sau otrăvire.