46 Homeopatia: controversată, dar eficientă

Unii spun despre homeopatie că este o pseudoștiinţă, că nu funcţionează, că efectul placebo este singurul pe care îl poţi obţine în urma unui astfel de tratament. Puţini știu că, în mod oficial, în România abia după ce termini medicina poţi face cursul de homeopatie, care durează trei ani. Prin urmare, este practicată numai de medici. Cum acţionează, ce avantaje oferă și în ce situaţii este de ajutor homeopatia ne-a explicat în cele ce urmează dr. Dragoș Peteu, medic homeopat și membru al Societăţii Române de Homeopatie.

Înainte de orice, am vrut să aflăm de unde a pornit totul. „În homeopatie, primul remediu folosit vreodată a fost unul vegetal, denumit China: s-a pornit de la scoarţa arborelui de China, care se făcea pulbere și se dădea în malarie. Hahnemann a observat în 1790 că, după o doză mai serioasă din acest remediu, a dezvoltat simptomele malariei. Astfel, a încolţit în mintea lui ideea că același preparat care la omul sănătos generează o anumită patologie poate trata o anumită boală, pe principiul similitudinii“, a explicat dr. Peteu. Acesta este, în mare, mecanismul homeopatiei.

Tratamentul, specific fiecărui pacient în parte

„Sunt întrebat frecvent ce dau în caz de răceli, de hemoroizi sau de orice altceva. E greu de spus. Depinde din ce motiv a apărut simptomul, în ce context: pe fond de stres, de oboseală, de alimentaţie? Pentru orice problemă există remedii, mai multe sau mai puţine, cauţi simptomele și vezi ce remediu li se potrivește, în funcţie de tabloul de ansamblu al pacientului. Fiecare amănunt, poate banal, contează pentru stabilirea tratamentului corect. Dacă iei un remediu care a funcţionat la altcineva, asta nu înseamnă că va avea efect și la tine. Doar uneori, de exemplu într-o epidemie de gripă, același remediu poate fi util pentru toţi cei care prezintă simptome identice.“

Afecţiuni pentru care se obţin rezultate foarte bune

„Insomnia, fricile, anxietatea, problemele emoţionale, infecţiile urinare, enurezisul, tot ce este acut, chiar urgenţe (răceli, bronșite, pneumonii) răspund foarte bine la tratamentul homeopatic. E important însă fiecare detaliu: când tușești, cum tușești, de câte ori (când ești culcat, când dormi, în prima sau a

doua parte a nopţii, dacă tusea e umedă sau uscată). Dacă vorbim de o infecţie urinară, trebuie să explici când doare mai mult, dacă este cu febră sau fără, dacă apare după contactul sexual (unele femei fac cistită după fiecare act sexual, pentru că, inconștient, îl percep ca pe o intruziune). În cazul febrei, contează dacă apare dimineaţa sau seara, dacă este sau nu însoţită de sete... și așa mai departe.

Trebuie să afli toate mărunţișurile care definesc cazul. În momentul în care sunt simptome, problema se rezolvă. Dacă nu sunt simptome, e foarte dificil. Cu cât ai mai multe elemente de care te poţi lega, cu atât cresc șansele de a prescrie remediul potrivit.“

DACĂ IEI UN REMEDIU CARE A FUNCȚIONAT LA CINEVA, ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ VA FUNCȚIONA ȘI LA TINE.

Nu orice se poate trata

„De exemplu, este foarte complicat de tratat pielea, pentru că pielea se vede. Când ai o erupţie pe faţă, e implicată și partea socială, iar dacă încerci multă vreme s-o ascunzi cu fond de ten, dacă faci tratamente cu cortizon, atunci, în loc să treacă, se agravează. La homeopat oamenii ajung de obicei când au epuizat soluţiile alopatice, dar în timp boala s-a agravat și devine mai greu de tratat. Uneori, primul efect al remediului homeopatic este o agravare a simptomelor, agravare care semnalează că va fi bine, că se va produce vindecarea. Omul însă, când vede acea agravare, mai ales pe piele, nu o acceptă. Cu cât patologia e mai intricată, cu atât e mai dificil de găsit un răspuns. Iar în unele cazuri, decât să agravezi, mai bine nu dai un tratament.“

Homeopatie versus medicină alopatică

„În cazul medicinei clasice, prescrii tratamente ca să combaţi un simptom, dar dispariţia simptomului nu înseamnă neapărat sănătate. Dacă dau un remediu și au dispărut simptomele de pe piele (alergie), dar ai făcut astm înseamnă că acel remediu a fost complet greșit, nu a funcţionat în sensul vindecării. În cazul medicinei alopatice, uităm să integrăm patologia într-un tot, pentru că sunt atâtea specializări și supraspecializări. Organismul încearcă să scoată la suprafaţă ceea ce îl deranjează, dar noi, în loc să tratăm, blocăm manifestarea. Cu cât blocăm mai tare, cu atât mai profund se manifestă problema. De aceea revine o problemă, pentru că nu a fost vindecată, ci doar i-au fost blocate simptomele! Cât privește homeopatia, când vezi că vin oameni cu tulburări mari și se vindecă într-o lună, două sau trei, sigur că te motivează! Iar teoria placebo în cazul homeopatiei este lipsită de sens. Efectul placebo poate dura, să spunem, câteva zile, la oamenii influenţabili. Dar, când vezi că rezultatul este de durată sau că un copil, care nu poate fi influenţat, scapă de febră, de tuse și se simte bine, nu poate fi vorba de placebo.“