Ceasul rău, pisica neagră

Povestea superstițiilor este la fel de veche precum civilizația umană. În încercarea de a alunga răul și de a atrage norocul, oamenii s-au înconjurat de gesturi și povești asociate diverselor situații de neînțeles.

Unele superstiții sunt atât de bine înrădăcinate în conștiința colectivă, încât ele pot fi întâlnite la popoare care trăiesc la distanțe de mii de kilometri unele de altele. Bunăoară, nu este de mirare că americanii, la fel ca românii, se tem de întâlnirea cu o pisică neagră, de ziua de vineri, 13, sau cred că, atunci când verși sarea, urmează să te cerți.

De unde vin

De multe ori, cei care se autodefinesc drept persoane superstițioase nici nu stau prea mult să se gândească ce se ascunde sub diversele lor credințe. Acest gen de informație se transmite din generație în generație, fără o explicație asociată. Așa se face că batem în lemn cu toții dacă vreun gând negru ne dă târcoale sau facem trei pași înapoi dacă o pisică neagră ne taie calea – știm că ea aduce ghinion pentru că așa am auzit de la părinți sau bunici. Antropologii sunt de părere că strămoșii noștri nu au inventat superstițiile doar pentru că ei erau mai puțin inteligenți, ci pentru că nu aveau informațiile necesare pentru a-și explica unele fenomene ori pentru a oferi predictibilitate propriei vieți. Superstițiile erau astfel doar un mod de a se amăgi că dețin controlul asupra întâmplărilor neprevăzute din existența lor. Iată-le pe cel mai des întâlnite dintre ele. Haioase poate, dar fără vreo legătură cu realitatea!

→ OGLINDA SPARTĂ – o traducem instantaneu prin șapte ani de ghinion. În anumite culturi străvechi, reflexia din oglindă a propriei imagini era un mod de prezicere a viitorului, așa că a te privi într-o oglindă spartă nu era deloc de bun augur.

→ PISICA NEAGRĂ – dintotdeauna, aceste animale au fost asociate cu forțele răului, poate din cauza aspectului lor misterios sau, pentru unii, fioros. Ele se aflau în preajma vrăjitoarelor sau alchimiștilor în mai toate reprezentările artistice ale acestora. În realitate, o pisică neagră este la fel de inofensivă ca un... porumbel alb.

→ TRIFOIUL CU PATRU FOI – este considerat talisman, probabil ca urmare a anomaliei pe care o prezintă, știut fiind că trifoiul are trei petale, de cele mai multe ori. Cum sunt puține șanse să găsești unul diferit, acesta a fost asociat cu norocul și speranța.

→ SAREA – pe vremuri, era extrem de prețioasă. Atât de prețioasă, încât mult timp a fost folosită ca monedă de schimb. Bunăoară, să verși bunătate de sare nu era un lucru de dorit. De multe ori ducea la certuri și grave probleme. De atunci și superstiția că sarea vărsată aduce necazuri.

Biserica nu e de acord cu superstițiile

Deși suntem un popor care se declară într-un procent destul de mare foarte credincios, suntem în același timp extrem de superstițioși. De altfel, cele mai multe superstiții vin tocmai din

zona credinței. Ne închinăm când trecem pe lângă o biserică, îi punem mortului bani în sicriu pentru a trece de râul infernului, îi prindem unui nou-născut o legătură de culoare roșie pentru a-l feri de deochi. Totuși, aceste practici nu au de-a face cu creștinismul, ci cu credințele păgâne ale strămoșilor noștri. Nu e de mirare, așadar, că biserica creștină nu e de acord cu astfel de obiceiuri, pe care le consideră „de prisos, păcătoase și defăimătoare“.

Trecerea în zona tulburărilor mintale

Psihologii descriu un superstițios drept o persoană anxioasă, cu tendințe depresive și maniacale. Atunci când astfel de credințe încep să-ți guverneze întregile aspecte ale vieții, este semn că în existența ta ceva nu mai funcționează așa cum trebuie. De la a ne amuza atunci când ne mănâncă palma cu gândul la suma de bani pe care urmează s-o încasăm și până la a ne ghida viața după toate „semnele“ce ni se arată la fiecare pas e cale lungă, ce traversează sfera patologicului. La fel, nu orice gest pe care obișnuim să-l repetăm în anumite circumstanțe poate fi definit ca superstiție. Dacă un sportiv obișnuiește să sufle de trei ori peste un umăr, de exemplu, sau să se lege întotdeauna prima oară la același pantof, aceste lucruri fac parte din ritualul său de a se concentra înaintea unei competiții. Atunci când o persoană ocolește capacele de canal sau iese întotdeauna din casă cu piciorul drept și nu dă bani nimănui lunea, e clar că vorbim despre un superstițios. În cazul în care superstițiile și toate gesturile pe care le facem în legătură cu ele devin o obișnuință, sunt repetitive și ne pun stăpânire pe viață, ar fi bine să cerem sfatul unui terapeut. De multe ori, începutul unei depresii merge paralel cu senzația că ne urmărește ghinionul, că, dacă facem anumite lucruri, vom avea noroc ori viața ni se va schimba în bine.