Rozmarinul, aromă de sărbătoare
La noi în asociere cu cartofii la cuptor, friptura de miel sau peștele, rozmarinul e una dintre plantele aromatice folosite încă din Antichitate. Încontinuu. Și nu numai în bucătărie, ci și în industria parfumurilor și ca plantă terapeutică.
Grecii din vechime foloseau rozmarinul pentru efectele lui spectaculoase în stimularea creierului, iar preoţii romani îl puneau peste carnea animalelor sacrificate. Pentru aromă, dar și pentru conservare. Poate și pentru că rozmarinul, plantă înrudită cu menta, are un conţinut bogat în antioxidanţi ce protejează ficatul de radicalii
liberi eliberaţi în procesul de detoxificare, stimulând totodată secreţia biliară. Ajută la dizolvarea și metabolizarea grăsimilor depozitate în ficat.
LA CARNE ȘI LEGUME
Rozmarinul are avantajul de a nuși pierde gustul la fierbere, dar să fii atentă să nu pui prea mult. Este la fel de aromat proaspăt sau uscat și se potrivește de minune în preparatele din carne de miel sau berbecuţ. De asemenea, se combină foarte bine cu gustul de roșii, vinete, morcov, fasole verde sau dovlecei. Este excepţional peste cartofii prăjiţi sau copţi și foarte interesant în omletă. Rozmarinul este folosit chiar și în deserturi: budinci, îngheţate, mousse-uri.
ROZMARIN ÎN COLŢUL MESEI
Rozmarinul a fost, pe rând și în același timp, simbol al nunţii (și acum se cântă Rozmarin în colţul mesei), al comuniunii dintre femeie și bărbat, al iubirii veșnice. Pe vremuri, miresele purtau în păr o coroniţă din rozmarin și se spunea: „Cununa de mireasă din rozmarin să-ţi fie, căci îţi va ţine dragostea veșnic vie“.
SCOLASTICII GRECI PURTAU CUNUNE DE ROZMARIN CA SĂ NU UITE STUDIILE FĂCUTE.