„Mi-ar fi greu să concep o VIAȚĂ DE HUZUR!“

În 36 de ani de carieră a stârnit controverse pentru că niciodată n-a rămas în zona de confort, care i-ar fi asigurat o trecere lină prin viață sau prin memoria celor care i-au ascultat cel puțin o dată muzica. Poate și pentru că nu și-a centrat niciodată

LLoredana, anul acesta sărbătorești 36 de ani de carieră. Ești artistul care mereu se reinventează, nu ai fost niciodată într-un con de umbră, nu plictisești fanii, nu ești învechită. Cum reușești?

Să te dăruiești indiferent de locul și contextul în care cânți. Că ești la Urziceni sau ești la New York, că ești urmărit de 50 de mii de spectatori sau de unul singur, trebuie întotdeauna să te dăruiești și să fii sincer. Să dai tot ce ai mai bun și să nu te gândești niciodată că o să-ți rămână vreun „rest“.

Cum găsești inspirația pentru a fi mereu în top? Cum treci peste „Nu mai pot“?

Cred că totul este ca la un sportiv de performanță, care trebuie să se antreneze în fiecare zi, și ca la un scriitor, care trebuie să scrie în fiecare zi ca să poată să ajungă la performanță. Așa e și cu cântatul, așa e și cu performingul pe scenă, este un sport de performanță, și atunci când te lași și câteva zile, nu mai zic de o lună, se simte. De asta tot timpul trebuie să fii pregătit, ca un arc, și atunci bineînțeles ești întotdeauna updatat, upgradat și în vibrație cu ce se întâmplă în jurul tău.

Te vom vedea, în această primăvară,

într-unul dintre cele mai apreciate musicaluri din lume, „We Will Rock You“, creat de legendara trupă Queen. Cum ai primit invitația de a face parte din distribuție?

Sunt deja printre pionierii musicalului în România, aș putea spune. Nu sunt mulți artiști antrenați să facă musical în România și de asta probabil că, după succesul cu «Mamma Mia!» și succesul cu rolul Donnei Sheridan pe care-l fac acolo, a fost ca un fel de legătură ‒ să zic așa ‒ cu acest nou proiect. Pentru că, atunci când Răzvan Mazilu ‒ cu care am mai colaborat în trecut și ne cunoaștem foarte bine ‒ mi-a propus acest personaj, Killer Queen, am fost mai mult decât încântată, mai ales că este într-o cheie total opusă de Donna Sheridan. De la Dancing Queen la Killer Queen, de la un personaj total pozitiv la unul în contre-emploi, este extrem de interesant și orice proiect care mă provoacă și mă scoate din papucii mei comozi mă ajută să evoluez.

E greu să faci un personaj negativ? Cum va arăta Killer Queen?

E cu totul altceva un personaj negativ decât unul pozitiv, cred că este mult mai ofertant, pentru că de multe ori avem o pasiune ascunsă pentru personajele negative. Vezi și Cruella de Vil, Regina-mamă din Albă-ca-Zăpada. Toate aceste personaje până la urmă au devenit memorabile, deoarece de cele mai multe ori un personaj negativ e mai ușor de reținut decât unul pozitiv (râde). Killer Queen va fi o combinație de jumătate om, jumătate sexsimbol digital. Este un robot, de fapt. Această ființă s-a downloadat dintr-un joc și a devenit om, dintr-un personaj minor al unui joc pe calculator, creat de Globalsoft, o corporație care a cucerit planeta prin marketing.

Ce te-a determinat să accepți provocarea „Cântă acum cu mine“?

Mi-a plăcut foarte mult această idee proaspătă, acest format atât de cool și de 2020, ca să zic așa, care vine ca o gură de aer proaspăt între aceste formate în care sunt câțiva jurați și un concurs de talente pe care-l știm cu toți. Este revoluționar fiindcă panelul este foarte mare, publicul nu mai contribuie decât prin a viziona show-ul, nu mai are drept de vot pentru că oamenii au reprezentanți în cei 100, persoane care au legătură cu muzica. Asta mi se pare foarte interesant. Cred că uneori alegem mai bine atunci când privim doar, și nu când alegem emoțional.

Pentru mine, e o plăcere să fiu căpitanul celor 100, întotdeauna mi-au plăcut provocările și faptul că lansez acest format în România, cum am lansat și Vocea României, este pentru mine o mare onoare și o mare bucurie!

Să facem un exercițiu de imaginație: dacă ai fi o tânără la început de drum în muzică, ai participa la „Cântă acum cu mine“?

Aș accepta orice provocare, pentru că, la rândul meu, m-am lansat într-un concurs de talente, „Steaua fără nume“, și mai târziu Mamaia. Orice concurs care m-ar aduce în fața marelui public bineînțeles că nu l-aș refuza. Ar fi foarte interesant și sunt convinsă că aș fi foarte încrezătoare în forțele mele ca atunci când aveam 14 ani și am apărut pentru prima dată la TV. Cred că ai mult mai multe șanse astăzi de a te lansa, de a te face auzit. Sunt milioane de studiouri, milioane de calculatoare, sunt atât de multe posibilități de a învăța muzică, mult mai ușor și mult mai rapid decât în perioada comunistă. Faptul că există internet, YouTube și că poți să te promovezi singur, cu atât mai mult te ajută în a deveni un erou al tinerei generații.

Dacă ai putea cânta alături de unul dintre cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor, pe cine ai alege?

Ar fi prea mulți! Cred că John Lennon, Paul McCartney, Mick Jagger, Madonna, Michael Jackson, Elvis Presley și Kurt Cobain. Și Amy Winehouse. Și... Freddie Mercury. Ar fi ceva interesant. O, my God! (râde)

Care e partea care-ți place acum cel mai mult, din toată activitatea ta? Unde te simți mai bine, în televiziune sau în fața oamenilor, la concerte?

Cu siguranță, cel mai bine mă simt în fața publicului meu și relația directă fără niciun fel de intermediari mă ajută să simt direct pulsul, vibrația lor și să mă dăruiesc lor atunci, în acel moment. Televiziunea îmi place foarte mult și fac televiziune de atâta timp, dar bineînțeles că întotdeauna ești la mâna unui editing, la mâna unei regii, a unei promovări. Nu ține totul de tine. Pe când, atunci când ești pe scenă, totul e în puterea ta, tu ești conducătorul absolut al show-ului, al prezenței pe scenă și tu poți să dirijezi toată energia și toată expresia artistică.

Când nu faci muzică și nici televiziune, ce-ți place cel mai mult să faci?

Îmi place să citesc, să scriu muzică, să scriu versuri, să mă uit la filme, să călătoresc, să fac yoga.

Un artist de talia ta, cu un CV impresionant, cu siguranță a fost pus în fața unor decizii dificile, ai riscat sau ai refuzat situații și oameni. Care ar fi una dintre deciziile pe care le regreți, privind în urmă?

Cred că am fructificat toate oportunitățile pe care le-am avut, n-am refuzat niciodată nimic. Ocazii care poate în momentul respectiv nu îmi aduceau un câștig material sau de altă natură, dar am simțit că acolo se pune o piatră la temelia acestei construcții pe care fiecare o creăm din persoana noastră, din spiritul nostru. Nu cred că am ratat oportunități, cred că poate aș fi încercat să plec mai devreme de acasă atunci când m-au chemat să fac școala de muzică la Bacău și ai mei, din motive sentimentale, nu m-au lăsat. Dar poate că îi felicit pentru decizia aceasta, pentru că așa am rămas acel copil rebel și nu m-am cantonat în niște prejudecăți muzicale și limitări pe care unii sau alții și le pot impune.

Care este mesajul însumat în muzica ta?

Mesajul meu este de a fi iubită și de a iubi.

Cum găsești muzica românească în 2019? Dacă ai fi acum o copilă de 14

ani care visează să fie cântăreață, crezi că ai răzbate pe piața actuală?

Cu siguranță că da! E vorba aia: „once you go black you never come back“. (râde) Odată ce știi cum se face o meserie și te-ai născut cumva cu un har pe care poți să-l dezvolți datorită consecvenței și caracterului, cred că poți reuși în orice. Nu neapărat în muzică. Și dacă m-aș fi născut în America, probabil că aș fi reușit și acolo, și dacă m-aș fi născut în Anglia poate și acolo, sau în China, în India, oriunde destinul m-ar fi dus. Dar am ales să mă nasc aici și poate nu e o întâmplare, așa cum nimic nu e întâmplător. Cred că am avut nevoie să fiu aici și publicul a avut nevoie că eu să fiu aici, împreună am evoluat și am dezvoltat generații de oameni care au crescut, au făcut copii pe muzica mea și în continuare sunt inspirați de muzica mea și de vocea mea. Cred că a avea o voce este o răspundere foarte mare, dar și un dar extraordinar și, atunci când vrei să te faci auzit, te faci auzit.

Ce le spui celor care nu cred că pot avea simultan o carieră de succes și o viață de familie fericită?

Eu cred că poți avea simultan orice îți dorești pe lumea asta, dacă intenționezi lucrul ăsta. Dacă pleci de la început cu o frică, bineînțeles că îți setezi acest mod de a acționa. Dar atunci când te setezi corect, lucrurile se întâmplă așa cum trebuie.

Ți-a fost teamă vreodată de gura lumii? Ai luat decizii pe care le regreți pentru că ți-a fost frică de ce vor spune oamenii?

Nu cred că mi-a fost teamă de ce spune gura lumii, și asta cred că face parte din personajul meu. Sunt, cum am spus, acel copil rebel și, de când mă știu, mi-a plăcut să merg împotriva curentului, să merg pe cărări nebătute de alții și să risc, atunci când nimeni nu avea curaj să riște.

Cum știi că alegi ce e bine pentru tine, că mergi pe drumul potrivit, că ești în locul care trebuie?

Pentru că ai întotdeauna un feedback. Universul îți răspunde și îti trimite semnale. Atunci când ești atent la semne, la semiotica vieții, îți dai ușor seama când faci un lucru bun sau nu tocmai bun.

Pari o femeie sigură pe tine, puternică și independentă. Cum ai reușit să ajungi în punctul acesta?

Cred că personalitatea mea, caracterul meu puternic și educația pe care am primit-o mă ajută. Genetic vorbind, provin dintr-o familie cu femei foarte puternice, foarte hotărâte și este și o moștenire de familie, probabil.

Călătorești des în Asia. Ce anume te atrage spre acea zonă? Se spune că din Thailanda, „țara zâmbetului“, te întorci schimbat pe interior. Ai simțit lucrul acesta?

Cred că Asia are această capacitate extraordinară: legătura cu budismul, cu hinduismul, cu aceste religii atât de vechi și de complexe le oferă locuitorilor o anumită înțelepciune și o detașare apropo de problemele stresante ale vieții pe care noi le luăm de multe ori prea personal și prea în serios. Cred că a te bucura de fiecare clipă, de orice respirație de care ai parte în această viață e secretul de a fi fericit.

Și atunci când îți dorești prea multe și ai pretenții prea mari de la tine și de la ceilalți, începi să te blochezi. Și să pierzi legătura cu Universul. Cred că asta ador la Asia și de asta îmi place să călătoresc acolo și să mă încarc cu spiritul lor pozitiv și deschis.

Ce le recomanzi celor care luptă din greu cu stresul?

Să fie pozitivi în orice situație și să nu se lase abandonați în negativitate și în gânduri negative care se înmulțesc la fel de repede ca puricii (râde). Trebuie întotdeauna să-ți analizezi mintea, judecata și să fii întotdeauna pe partea pozitivă. Să nu-i judeci pe cei din jurul tău, să nu te încarci cu negativitate și cu răutate. Trebuie să te bucuri de viață în fiecare clipă.

În ciuda faptului că ești, de 36 de ani, în cea mai puternică lumină a reflectoarelor, viața de familie a fost întotdeauna discretă. Cum reușești să-ți protejezi intimitatea?

Nu e tocmai ușor, dar am învățat că sunt anumite părți din viața ta pe care trebuie să le împărtășești cu tine însăți și doar cu cei foarte apropiați pentru a te proteja și pentru a avea acea insulă în care să te poți relaxa, regăsi, încărca. Pentru mine, familia a fost întotdeauna oaza mea de regăsire, de susținere și, cumva, și eu, dar și ei am dorit să păstrăm intimitatea departe de ochii lumii.

Ce crezi că ține doi oameni împreună?

Cred că, în primul rând respectul, dragostea și preocupările comune. Dacă soțul tău e sudor și tu ești doctoriță, neavând preocupări comune, în afară de latura de furie a dragostei de la început, nu cred că poate exista conexiune spirituală. Contează foarte mult să fiți la un nivel spiritual foarte apropiat și să aveți ce să împărtășiți din toate punctele de vedere. Să te înțeleagă și să-l înțelegi, să ierți și să privești fiecare zi ca pe o nouă zi, trecutul a fost, ceea ce contează este doar prezentul.

Cel mai important sfat pe care l-ai dat fiicei tale ar fi? Dar cele mai importante lucruri pe care tu le-ai învățat de la Elena?

Să-și urmărească visul în viață, să nu se lase bătută de o nereușită, pentru că învățăm întotdeauna din lucrurile care nu ne ies din prima. De la ea am învățat dragostea pură, necondiționată și cred că ea a venit pe lume ca să ne învețe asta.

Ești prietenă cu copilul tău?

Cred că pot să fiu mamă, soră și prietenă în același timp pentru că nu privesc această relație dintr-o postură severă, clasică, de tip mamă-fiică, ne vorbim orice și încerc să-i spun la rândul meu orice mă frământă. Avem o intimitate extraordinară și cred că această prietenie ne ajută foarte mult să depășim și momentele în care trebuie să fiu și puțin severă. Ca orice mamă.

Care a fost cea mai importantă lecție de viață pe care ai primit-o de la părinții tăi?

Să-mi respect munca și să nu mă plâng niciodată de prea mult efort. Ei sunt, la rândul lor, niște oameni foarte muncitori și cred că a munci este secretul reușitei în viață.

Pentru tine, în mod evident, vârsta este doar un număr. Cum reușești să arăți atât de bine?

Nu mă machiez în timpul liber, nici nu cred că există cosmetice-minune. Cred că există doar o practică pe care trebuie să o ai, o rutină în a-ți îngriji trupul, chipul, mintea și spiritul. Toate acestea trebuie corelate. Nu poți să ai grijă doar de ridurile de pe față și să ai riduri în suflet. Nu poți să bârfești, să-i judeci pe alții și să arăți bine doar în exterior, pentru că toate astea își pun amprenta asupra ta. Orice gând negativ, orice răutate, emoție negativă te îmbătrânesc și într-un fel te urâțesc. De ce să nu recunoaștem? Oamenii frumoși sunt oamenii care emană din interior generozitate și bunătate.

Te sperie în vreun fel trecerea timpului?

Cu siguranță regret trecerea timpului, ca oricine, cu toții ne dorim să trăim cât mai mult, cât mai frumos și să nu suferim. Fiecare an ne ajută să descoperim, de fapt, că nu e chiar atât de greu să te maturizezi. Sau de rău. Pentru că, atunci când descoperi că fiecare an și fiecare vârstă are farmecul ei și experiența pe care o capeți nu se compară cu nimic altceva, te bucuri de fiecare clipă și de fiecare an care vine.

Consideri că ești un om cu un interior frumos?

Cu toții ne mobilăm sufletele și ne antrenăm mușchii în fiecare zi. Întotdeauna e ceva de schimbat, întotdeauna e ceva mai bun în noi la care trebuie să țintim. Trebuie să ne proiectăm idealul și spre acel ideal să tindem. Cred că atunci când vrei să ai un trup frumos trebuie să muncești în fiecare zi pentru asta, trebuie să ai grijă ce mănânci, să îți pui toți mușchii în mișcare. Când vrei să gândești frumos și să fii generos și talentat și creativ, trebuie să-ți pui mușchii minții și ai sufletului în fiecare zi în acțiune, să trăiești în dragoste și în empatie cu lumea din jurul tău, să-i înțelegi și le împărtășești suferințele celor din jur.

Ce ai vrea să știe lumea despre Loredana cea de acum? Ești mulțumită de felul în care arăți, simți, trăiești acum?

Sunt foarte mulțumită de ceea ce sunt acum, dar asta nu înseamnă că voi rămâne la fel. Mă voi schimba, și această schimbare e binevenită și acceptată. Nu am cum să mai fiu ca la 14 ani. Vreau doar ca spiritul să rămână tânăr, rebel, pentru că doar cei care sunt „Forever young“rămân întotdeauna conectați la aceea energie pură, dragoste pentru oameni și pentru viață. Transformarea mea e o transformare naturală, nu este nimic artificial, nimic invaziv, vine de la sine. Această înțelepciune pe care o capeți de-a lungul timpului te ajută să devii mai frumos, mai bun și mai creativ. Asta e energia care mă duce mai departe.

N-ai putea trăi fără...

Telefon! Dar nu ar fi imposibil. Așa acum am trăit foarte multă vreme fără el, se poate trăi și în continuare. Dar deocamdată suntem cu toții dependenți.

Cum arată pentru tine o zi obişnuită?

Nicio zi nu e obișnuită pentru mine. Nicio zi nu e la fel. Orice zi e o nouă încercare și sunt zile în care aproape în fiecare clipă trebuie să iau decizii, să aleg, trebuie să trag cumva de mine, pentru că intervine o inerție a minții și a trupului, naturală. Întotdeauna trebuie să fiu propria mea antrenoare și să nu mă las nicio clipă doborâtă de situații extreme.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai descoperit în ultima vreme, care-ți face viața mai bună, mai frumoasă?

Că trebuie să te bucuri cu tot ceea ce ai, să fii fericit în fiecare clipă indiferent de aparențe sau de ce se întâmplă în jurul tău și să păstrezi această stare de beatitudine fiindcă cel mai important lucru este că ne trezim dimineața, suntem sănătoși, îi avem pe cei pe care-i iubim aproape și facem ceea ce ne place. Și este suficient ca să fim mai mult decât fericiți.

Ce ai face dacă n-ar trebui să munceşti pentru bani şi dacă ai avea destui cât să faci orice îți doreşti?

Dacă m-aș fi măritat cu un „billionaire“, aș fi avut această problemă. (râde) Dar nu am avut niciodată această problemă, am fost o „working girl“, o fată care a muncit de la 14 ani, am câștigat propriii mei bani, am avut întotdeauna grijă de familia mea și de cei dragi și cred că mi-ar fi greu să concep o viață de huzur, în care să lenevesc. Cred că și mintea mea s-ar lenevi, și trupul meu s-ar delăsa. Probabil că aș sta undeva pe insulă și aș fi o doamnă supraponderală. (râde)

Cine este omul cu care poți vorbi absolut orice pe lume?

Soțul meu.

Ce anume crezi că e greşit despre tine în percepția publică?

Nu știu ce anume cred, pentru că sunt tot felul de păreri și gura lumii e slobodă și vorbește vrute și nevrute. Ce am auzit: că alții îmi fac cântecele, că alții îmi fac concertele... Eu îmi fac cântecele, eu îmi fac concertele, eu cânt pentru mine, nu fac playback, nu sunt întreținută, nu am profitat de soțul meu ca să mă lansez, cânt de la 14 ani. (râde) Nu m-a lansat niciun post de televiziune de după Revoluție, la 14 ani m-am lansat. Pe picioarele mele am plecat de la Onești cu un tren și am ajuns la București cu câțiva lei în buzunar, și acum îmi trăiesc visul de a fi cântăreață, de a fi artistă, de a face filme, musicaluri, de a bucura atâția oameni și atâtea generații din ’84 și până astăzi. ■