... POVESTEA continuă

Cristina Ciobănașu și Vlad Gherman par a fi personaje de film și în viața reală. Al unuia de dragoste, care se termină întotdeauna cu „happy end“. Se iubesc de șapte ani, sunt logodiți de patru și, cu siguranță, dragostea adevărată nu este un „fruct oprit

CCum s-a petrecut prima întâlnire a voastră?

Criss: Ne-am întâlnit prima oară la castingul pentru serialul „Pariu cu viața“. Nu a fost dragoste la prima vedere, dar ne-am remarcat unul pe celălalt încă de atunci. Totul s-a întâmplat când, în sezonul 2, am avut de jucat o poveste de dragoste. Am început să vorbim mai des, să ieșim împreună, ca să ne cunoaștem mai bine. Scopul întâlnirilor, care era unul profesional și strict legat de veridicitatea relației dintre personajele noastre, s-a transformat în dragoste adevărată, iar pe data de 18 martie 2012 am avut prima noastra întâlnire romantică. De atunci, suntem împreună, la bine și la rău, și am ajuns într-o etapă foarte matură a relației. Ne înțelegem mai bine ca oricând!

Ce v-a atras atunci unul la celălalt și ce iubiți cel mai mult unul la celălalt acum, după șapte ani?

Vlad: Pe mine m-a atras felul ei de a fi. Toată lumea îi spunea „Titirezul“pentru că avea o energie ieșită din comun. Îți dădea o stare de bine indiferent de cât de proastă îți era ziua respectivă. Te făcea să uiți de griji și să te bucuri de orice moment. În al doilea

rând, m-au cucerit ochii ei albaștri și mari, care se conturau și mai bine datorită pistruilor pe care îi are Criss vara. Nu s-a schimbat nimic de atunci. A rămas la fel de energică și de frumoasă. De fapt, este de șapte ori mai energică și mai frumoasă! În fiecare an se multiplică aceste calități pe care le are.

Criss: Vlad mi s-a părut un tip fermecător încă de la casting. Țin minte de parcă a fost ieri ziua în care l-am văzut cântând „Shape of my heart“la chitară. Părea un tip cool, rebel și inocent în același timp. Avea părul mai lung, un lănțișor din șnur împletit la gât, o cămașă peste tricou și o atitudine de rock-star. (râde) Era ca un tip din ăla frumos pe care îl vezi în filmele pentru adolescenți. M-a cucerit vocea lui, iar ulterior, după ce l-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama că este un om sufletist și incredibil de altruist. Acum, în afară de lucrurile pe care le-am enumerat mai sus, iubesc faptul că este matur, responsabil și încă mă surprinde, când îi permite și timpul, cu o escapadă romantică, o plecare spontană undeva, o întâlnire în miez de noapte.

Au trecut vreo patru ani de când s-a produs cererea în căsătorie, urmată, din fericire, de un accept. Sigur că ați fost întrebați de un infinit de ori, dar, totuși, când are loc nunta? Simțiți că sunteți prea tineri pentru un astfel de eveniment?

V: Prea tineri? Nicidecum! Vârsta nu a fost niciodată un impediment! Pur și simplu nu este momentul acum. Avem proiecte de terminat, facultăți de terminat, lucruri de făcut până la nuntă și chiar ne dorim să respectăm ordinea corectă a priorităților... Toate la timpul lor! Așa cum ați zis și voi: inelul este dat, propunerea a fost acceptată. Nunta? În curând! (zâmbește)

Șapte ani pot părea puțin pentru un cuplu căsătorit de 50 de ani, însă o eternitate pentru tinerii din ziua de astăzi, când un #myforever postat în dreptul unei fotografii are valabilitate o lună. Pe voi ce anume vă ține împreună și ce credeți că v-ar ține toată viața?

V: Noi nu judecăm pe nimeni și nici nu o să o facem vreodată. Nu avem acest drept. Fiecare își trăiește viața așa cum vrea și cum crede că se merită a fi trăită. Normal că ne putem da cu părerea și suntem triști de fiecare dată când prietenii noștri ne dau vești cum că s-au despărțit de persoana care părea a fi „alesul/aleasa inimii“dar... c’est la vie! Noi suntem fericiți împreună, comunicăm, nu lăsăm niciodată vreo discuție în contradictoriu să ne strice ziua, știm să spunem „îmi pare rău“când greșim, știm să fim spontani și să păstrăm flacăra aprinsă, știm să fim și iubiți, dar și cei mai buni prieteni. Poate că ăsta este motivul pentru care, după șapte ani, suntem mai bine decât eram la începutul relației.

Care este cea mai mare calitate/cel mai mare defect al lui Vlad/Criss?

V: Cea mai mare calitate a Cristinei este seriozitatea. Poate că o să ziceți: „Asta nu e o calitate“, dar în România zilelor noastre ESTE! Mereu își atrage în jurul ei oameni frumoși, oameni sinceri și mărinimoși, pentru că și ea, la rândul ei, este la fel, iar faptul că este extrem de serioasă în tot ceea ce face îi deschide foarte multe uși! Defect? Greu... Are atâtea defecte! (râde) Glumesc! Ahh... Știu! Are un „defect“care mă omoară. Dacă vrea să se trezească la 7 dimineața, își pune alarma la ora 6, iar de la 6.00 până la 7.00 o ține numai în snooze! Mai dormi dacă poți!

C: Vlad este o fire spontană. Ador asta la el! Este un lucru care nu s-a deteriorat de-a lungul relației noastre. Mereu vine cu idei de moment, creative, nebunești! Dacă vrea să facă ceva spontan, o face de parcă ar fi planificat momentul cu mult timp înainte. Dacă ar fi să zic ceva despre un posibil defect ar fi energia lui infinită. El, când se trezește, zici că a băut 10 cafele de parcă nici nu ar fi dormit până atunci iar energia lui ține absolut toată ziua până seara târziu. Evident că devine obositor, când eu sunt secată de puteri seara, după o zi grea de filmări, iar el e fresh de parcă nici nu ar fi muncit 12 ore înainte! Într-un fel, îl invidiez și de asta spun că e un „defect“pentru că este ceva ieșit din comun. (râde)

Vă doriți copii până în 30 de ani?

V: 30 de ani ai mei sau ai Cristinei? (râde) Cred că cel mai probabil va veni pe lume și primul bebeluș până va schimba Criss prefixul, dar nu vreau să pun presiune pe ea. Eu ador copiii și, fără să mă umflu în pene, pot să vă zic că am lipici la copii. Indiferent de vârstă, reușesc să mă fac plăcut de toți. Cred că o să fiu un tată zăpăcit, un partener de joacă și năzdrăvănii pentru copiii mei. Mai în glumă, mai în serios, chiar pot spune că dau în mintea copiilor de multe ori, iar asta poate fi și bine, și rău. Cred că o să reușesc cumva să găsesc un echilibru între partenerul ideal de joacă al copiilor mei ( îmi doresc doi) și un tată responsabil.

C: Aaaa... Cred că abia aștepta Vlad o astfel de întrebare! Iubește copiii la nebunie, iar copiii îl iubesc pe el! Sunt convinsă că Vlad va fi un tată ideal, dar totodată mă sperie gândul că eu aș putea fi considerată de propriii copii mama cea rea, iar el să fie tatăl cel bun care îi răsfață. Offf...Chiar dacă eu o să duc greul. (râde) O să facem o echipă pe cinste împreună! Ne dorim copii, dar toate la timpul lor. Mai trebuie să se plimbe ceva timp barza până să aterizeze