Lungul drum spre VICTORIE

Nu aduce o viață întreagă ce aduce... Asia Express! Iar CRBL și Oase, câștigătorii celui de-al doilea sezon al show-ului, pot spune asta cu mâna pe inimă. Aventura de două luni le-a testat limitele și le-a pus la încercare prietenia, le-a adus premiul de

FFelicitări pentru tot parcursul în cadrul show-ului Asia Express! Vă așteptați să fiți marii câștigători?

CRBL: Sincer... nu ne așteptam! Ne-am bucurat foarte tare când am trecut de prima etapă și am ajuns în India. Am plecat de acasă cu ideea de a face măcar jumătate de traseu, ni se părea o chestie onorabilă. Când am ajuns în semifinală, am început să îmi dau seama că ar fi posibilă și victoria. Oase: Nu m-am așteptat nicio clipă! Am plecat în Asia Express cu gândul de a ne distra și de a ne bucura de toată experiența asta, ceea ce am și făcut.

Ne puteți povesti cum a fost momentul din finală pentru voi? Bănuiesc că nu s-a văzut chiar totul pe micul ecran...

CRBL: Ziua finalei a fost superbă! A fost o zi plină de adrenalină, de curiozități, de provocări. A fost genul ăla de zi în care probele grele îți ies din prima pentru că ești super focusat, dar te blochezi la probele simple, pentru că în mintea ta trebuie să fie clar ceva muuult mai complicat! Mă gândesc uneori la ziua aceea și mi se pare totul foarte comprimat, nu înțeleg cum le-am trăit pe toate. Când am ajuns la Gina, eu nu am realizat exact ce se întâmplă. Am văzut că se uită la noi, mă gândeam că ar trebui să fie punctul final, dar i-am văzut pe Boantă și pe Cocuța și mi-am zis: „Băi, s-ar putea să mai avem de făcut o misiune și aici!“. Când ne-a spus că am câștigat, încercam să îmi dau seama că tot ce se întâmplă acolo e real. A fost o zi pe care nu o voi uita niciodată!

Oase: Eu am tot spus că, dacă tot concursul ar fi fost ca ziua finalei, eu aș mai fi stat două luni acolo. A fost incredibil de mișto! Cursa a fost atât de intensă, încât, atunci când am ajuns la Gina, pentru mine nu mai conta dacă am câștigat sau nu, eram fericit că am dus la capăt Drumul Elefantului, asta era victoria mea. Mi s-a părut extraordinar faptul că am câștigat, mai ales că e prima oară când iau și eu locul 1 la ceva. (zâmbește)

Trebuie să vă întreb și ce planuri aveți cu premiul...

CRBL: Eu o să îi investesc în muzică. De curând, am lansat piesa „Ele vor“și urmează multe alte proiecte și colaborări pentru această vară/toamnă.

Oase: Visul meu e să îmi deschid un bar. Sper să se împlinească cât de curând.

Cu siguranță că aveți mentalitate de învingători. Totuși, cât de mult ați crezut, în mod real, în șansele voastre de câștig?

CRBL: Asia Express este un show imprevizibil. Sunt zile în care ai super noroc la autostop, și atunci te simți super zeu, capabil să câștigi orice, și zile în care aștepți ore în șir să găsești o mașină, și atunci crezi că vei vedea foarte curând elefantul roșu. Cred că această competiție este mai mult despre cât de tare îți place aventura, cât de ușor te poți adapta și cât de mult vrei să te bucuri de această experiență.

Care e echipa pe care ați considerat-o cu adevărat rivală la titlu?

CRBL: Toată lumea a avut o șansă, dar unii erau mult mai dornici să și profite de ea. Boantă și Cocuța au fost niște adversari puternici, pentru că erau foarte concentrați, foarte puși pe treabă și erau suuuper buni la autostop. Cocuța avea așa un talent de a opri mașini, încât nu cred că și-a murdărit tălpile adidașilor.

Oase: Jojo și Paul mi s-au părut un cuplu foarte bine organizat, cu un obiectiv bine stabilit, care a luptat mult în acest concurs. Cred că toți aveam o șansă la victorie... Mai puțin Bianca.

Ați mers în Asia de la bun început cu gândul de a câștiga? A fost un scop pentru voi?

CRBL: Noi am mers în primul rând să ne distrăm, pentru că ne plac experiențele de genul ăsta. Cred că am reușit să transmitem din bucuria noastră chiar și localnicilor cu care am interacționat, de asta a și ajuns unul dintre ei să ne spună echipa Happy Get Lucky. Dacă ești într-o dispoziție bună, cu zâmbetul pe buze, vine și norocul. Așa e și în viață. Oricum, noi credem că și Marele Bărbos s-a bucurat alături de noi.

Oase: Regretul nostru e că nu ne-am distrat și mai tare. Ne uitam la emisiune și chiar ziceam: „Bro, aici trebuia să fim mai relaxați, să facem mai multe glume etc.“. Bine, eu regret și faptul că administratora mea de la bloc nu mă recunoaște încă… Sper să citească interviul ăsta.

Ce credeați despre Asia Express înainte de a ajunge acolo și cum vi s-au schimbat părerile pe parcursul show-ului?

CRBL: Știam că e un show greu, dar n-am crezut că e 100% real. Am urmărit sezonul 1 pe sărite, după care am început să mă uit la varianta spaniolă, care făcuse traseul din Sri Lanka și India. M-am gândit că mă duc pregătit, că o să-mi fie mai ușor. Știți cum e treaba aia cu planurile de acasă și planurile din târg?! Așa și la mine. Primul șoc: începe concursul, prima zi de filmare, ne oprim pentru interviu. Văd într-o

pungă un pachet de biscuiți și o rog pe Sânziana, reporterul nostru, să ne dea și nouă. „Îmi pare rău, dar nu pot. Sunteți concurenți, știți care sunt regulile!“. Opaaaa, stai că e nasol și e pe bune. Ajunge să jucăm un joc de amuletă pe care îl văzusem și la spanioli, la o plantație cu ceai. Bucuros tare, îi zic lui Oase că sigur ăsta e jocul nostru, că eu știu despre ce e vorba bla, bla. Ce să vezi?! L-am pierdut. Așa am început eu să-mi dau seama că Asia Express e chiar pe bune și că tot ce se întâmplă acolo n-are nicio legătură cu planurile pe care ți le faci acasă.

Oase: Eu am crezut că e un show de divertisment, nu că noi chiar mergem acolo să trăim pe bune cu un dolar pe zi. Mă gândeam că mergem și filmăm două-trei ore pe zi, că avem hotel, catece ring, tot ce trebuie. CRBL îmi tot zicea că nu prea are cum să fie chiar așa, dar nu-l luam în seamă. Și a venit prima zi de concurs. Când a început haosul, când m-au lovit în nas toate mirosurile din Sri Lanka, când am început să alergăm după mașini și mai ales când a trebuit să ne găsim cazare, atunci am realizat că Asia e stres si că trebuie să îmi dau „reconfigurare traseu“, pentru a face față la tot ce avea să urmeze.

Care a fost cel mai greu moment pentru voi, acolo?

Oase: Pentru mine, în mod CLAR, testimonialele. Păi după ce alergam ca nebunul toată ziua, după toată adrenalina din lume, să mă pui să stau cuminte pe un scaun și să povestesc era ceva... foarte, foarte greu.

CRBL: În Sri Lanka, la câteva zile după a început cursa, am avut primul atac de panică din viața mea. Și eu, și Oase, în același timp. Eram cazați în casa unor mineri și, după ce am rămas singuri acolo (operatorul și reporterul plecaseră), am văzut că se adună tot mai mulți oameni pe lângă casă, ca să ne vadă. Ne-am făcut tot felul de scenarii, dar am avut luciditatea să ne calmăm singuri. După ce am trecut de momentul de panică, a fost chiar distractiv, oamenii au fost super OK, am cules nuci de cocos, iar Oase a gustat cred că cel mai iute ardei din lume. (râde)

V-ați confruntat cu probleme de sănătate?

CRBL: Eu am avut niște zgârieturi mai urâte la un picior după ce am alergat ca nebunul prin plantația de ceai, iar Oase, după cum știe toată lumea, a stat ceva vreme cu piciorul în ghips. În rest, am fost perfect sănătoși. (zâmbește)

Cum de ați reușit performanța de a nu vă certa? Nici între voi, nici cu ceilalți concurenți...

CRBL: La mine e o performanță, la Oase e ceva normal. Performanța se datorează caracterului lui Oase, pentru că Oase este cel care mă temperează prin simpla lui prezență. De multe ori, în competiție, mă uitam la el și îmi dădeam seama că nu are sens să mă enervez, așa că treceam repede peste ce mă nemulțumea.

Oase: Eu mă enervez destul de rar. În special când pierd la Mortal Kombat. În rest, sunt un om foarte sincer, prea sincer, care spune mereu în față tot ce crede și ce gândește. De asta nu prea aveam cum să intru în conflicte, pentru că ce ziceam la testimoniale ziceam și când eram cu toții în fața Ginei.

Oase, cum s-a revanșat față de tine Morodan, după ce te-a accidentat?

Întrebarea asta nu trebuie să existe. Te revanșezi atunci când greșești intenționat, dar în cazul nostru a fost vorba de un accident în contextul unei competiții.

Oase, cum te împaci cu celebritatea dobândită după Asia Express? Te asaltează admiratoarele?

Eu mi-am dorit mereu să răspund tuturor oamenilor care îmi scriu, dar acum nu pot să mai fac față, pentru că am ajuns la peste 85.000 de followeri. Aveam 9.000 înainte să înceapă emisiunea și chiar mă conversam cu ei. (zâmbește) Și mi s-a mai întâmplat ceva legat de asta. Acum vreo două săptămâni, într-o dimineață, am descoperit că mi-a fost spart contul. Cineva mi-a schimbat numele, mi-a șters toate pozele și posta diverse chestii în numele meu. Panică! Am tot încercat să le scriu

celor de la Instagram, oameni din domeniu, bla, bla, dar în cele din urmă am reușit cumva să mă împrietenesc cu hackerul, pentru că îi tot scriam și lui, iar el mi-a zis la un moment dat că îmi dă contul înapoi pentru că i se pare că sunt foarte funny.

Oase, în urmă cu aproximativ o săptămână am văzut o postare pe contul tău de Instagram, ușor ironică la adresa Biancăi Drăgușanu. Cum ți s-a părut Bianca (având în vedere că erai străin de lumea showbizului și probabil că nu o cunoșteai deloc)?

Noi doi nu am avut nicio legătură, ea cred că nici nu știa cum mă cheamă. Nu pot să zic că mi-am format o părere. Fotografia era despre cum poți aborda în mod diferit același pian.

CRBL, cum ai rezistat fără familia ta timp de mai bine de două luni? Cât de des ai putut vorbi cu soția și cu fiica ta?

Îmi era foarte dor de ele, a fost prima oară când am stat atât de mult timp despărțiți, dar știam că sunt bine și atunci eram concentrat pe tot ce trăiam în Asia Express. Alesia încă așteaptă o cupă, pentru că ea așa știe că sunt răsplătiți câștigătorii, așa că trebuie să fac și o cupă, pe care să o țină la ea în cameră.

Puțini știu cum a început, de fapt, relația voastră de prietenie. Am vrea să aflăm mai multe... Cum v-ați cunoscut, cum a evoluat prietenia voastră?

Oase: CRBL și-a deschis în 2004 o școală de dans, iar în textul de promovare scria că costă 1 euro (scria și pe oră, dar eu asta nu am mai văzut). M-am prezentat acolo cu un euro, dar m-a lăsat așa până la urmă. (zâmbește) După ce a văzut cum dansez, m-a luat la el în trupă și așa a început prietenia noastră.

CRBL: Ca să înțelegeți, Alesia crede că e fratele ei. I-a găsit și o poreclă, Drama Queen. Nu știm de ce îi spune așa, putem doar să bănuim. (zâmbește)

Știu că sunteți prieteni la cataramă, dar... a fost Asia Express prea mult pentru relația voastră? Cât timp ați stat fără să vă vedeți, atunci când v-ați întors?

Multă lume ne întreabă asta, dar relația noastră chiar nu s-a schimbat. Nu putem spune că acum suntem mai uniți, pentru că așa eram și înainte. Nu putem spune că am luat o pauză după Asia, pentru că ne vedem aproape în fiecare zi. Suntem la fel, dar cu mult mai multe amintiri împreună. Am condensat în două luni amintiri pe care le-am fi construit probabil în câțiva ani.

Cât de greu a fost procesul de readaptare, în București?

CRBL: Ne-am întors în preajma Crăciunului, așa că vreo două săptămâni m-am mutat în frigider. M-am ocupat de cele 11 kg pe care le-am pierdut în Asia Express. Imediat după finală, când am primit telefoanele, am sunat în țară și am zis: „Suntem tari, am câștigat, să ne așteptați cu chiftele, o bere, salată de boeuf și salată de vinete!“. Ce credeți?! Așa ne-au și așteptat. Când am ieșit pe poartă, din aeroport, am pus un geamantan pe jos, pe post de masă și am început ospățul. Chiar la Sosiri!

Oase: După două luni pe un alt fus orar, ai sigur insomnie. Pe la 6 dimineața ne dădeam sms-uri. „Ce faci? Cum ești? Ce facem azi?..“. Nici măcar nu întrebam dacă suntem treji, că era clar. În Asia am mai avut un vis. Să ajung acasă, să pun televizorul pe hol, în ușa de la baie, și să mă uit la el stând în cadă. Miam împlinit și visul ăsta.

Ce cadouri le-ați adus celor dragi din Asia?

Oase: Am cumpărat o pungă cu suveniruri, dar am uitat-o în aeroport.

CRBL: I-am adus Alesiei hârtie organică, făcută din caca de elefant. Prima oară nu a vrut să pună mâna pe ea, dar după ce a văzut în emisiune tot procesul, cum se fabrică, ce înseamnă pentru oamenii de acolo, s-a schimbat complet situația și era foarte bucuroasă că are și ea așa ceva. Am mai adus cu mine și o statuie. Una dintre familiile la care am stat ne-a dăruit o statuie cu Ganesha, iar doamna ne-a spus: „V-o dau ca să vă poarte noroc, sunt sigură că veți câștiga!“. Și a avut dreptate. ■