Lecții de viață
Sfârșitul de an 2017 înseamnă și sfârșitul unei epoci. Odată cu trecerea la cele veșnice a Regelui Mihai I al României, se încheie o filă a istoriei noastre, cu tot ce reprezenta ea: tradiție, valoare, respect, iubire, îngăduință. Viața întreagă i-a fost model de demnitate, de suferință asumată, de modestie, de devotament. De iubire față de patrie și de neam. De apărător al valorilor naționale.
De cum s-a răspândit trista veste, toată lumea l-a apreciat și îl regretă. Profund. Atât de profund, încât unii o spun cu fiece ocazie, pe orice cale, fie ea a televiziunii, a radioului sau a… mitingului. Toți l-au cunoscut îndeaproape, i-au urmărit activitatea și îi sunt recunoscători pentru tot ce a făcut pentru țară. Foarte mulți l-au și cunoscut ori au fost prieteni la cataramă cu el: „Mă știa Regele (!?)“Facebookul s-a umplut de fotografii sau istorisiri care îi au în rolurile principale pe Majestatea Sa și pe regalistul de ocazie. Fiecare își aduce aminte de câte un bunic sau o mătușă care i-au fost colegi Regelui ori s-au aflat în slujba sa. Orice mică legătură, fie ea chiar și imaginară, cu Regele e numai bună de exploatat. În folosul sporirii aurei de om ales a celui în cauză.
Majestatea Sa s-a stins așa cum a trăit: cu simplitate, fără surle și tobe. Nu le-au plăcut nici Majestății Sale Regele, nici Majestății Sale Regina să atragă atenția în niciun fel, să facă vâlvă cu viața, faptele sau moartea lor. Au lucrat în tăcere, cu devotament, la ajutarea României și a poporului român. Atât cât au putut în condițiile date. Fiind legați de o iubire care a durat mai bine de 60 de ani, care nu a ținut cont de existența unui tron real, de avere, de fast sau de recunoaștere. Ci doar de bucuria vieții, de bucuria de a-l avea alături pe omul iubit și de a trăi viața în mod firesc. Majestatea Sa Regina s-a dus prima pe lumea cealaltă, ca și cum ar fi dorit să-i netezească omului iubit calea.
Din viața Majestăților Lor eu una am desprins două lecții nu numai pentru noul an, ci și pentru viitor: cea a demnității și cea a iubirii, pentru care grăitoare sunt vorbele Reginei: „Eram în mașină, și el a ales momentul de a-mi cere mâna într-un mod original. Era la volan, așa că ne-am adresat cuvintele care ne promiteau unul altuia fără să ne privim în față, doar drumul șerpuitor din fața noastră. Am reflectat îndelung, pentru că răspunsul nu era ușor. Am spus «da». Imaginea aceasta a amândurora privind către înainte nu era întâmplătoare. Toată viața asta am făcut: umăr la umăr, ne-am ajutat unul pe altul și am fost complici, fără să ne uităm unul la altul, ci privind, amândoi, ca o singură ființă drumul șerpuitor din fața noastră.“(Principesa Margareta a României, Principele Radu al României, Nunta de diamant, Rao International Publishing Company).