Fă-ți cin­ste ție și ca­sei ta­le!

Femeia - - CU MĂNUșI -

Ri­dic vo­cea și spun lu­cruri pe ca­re mai târziu le voi re­gre­ta. Su­pă­ra­rea mă or­bește și bu­nul-si­mț, re­gu­li­le, bu­ne­le ma­ni­e­re dis­par, iar eu ră­mân doar cu fu­ria mea în fața ce­lor­la­lți. Mai târziu, plâng pen­tru că nu mă re­cu­nosc în per­soa­na ca­re a de­cla­nșat ce­ar­ta și știu prea bine că ar fi tre­bu­it să fiu mai cum­pă­ta­tă, să îmi fi măr­tu­ri­sit ne­mu­lțu­mi­ri­le mai cu tact. Săp­tă­mâni­le trec, acu­ze­le îmi ră­su­nă încă în ure­chi și su­făr pen­tru că știu că acest con­flict apa­să cel mai greu asu­pra soțu­lui meu, prins la mij­loc între cea pe ca­re o iu­bește și cei cu ca­re a cres­cut. Mă gândesc la bu­ni­ca mea, ca­re nu m-ar fi lă­sat ni­ci­o­da­tă să ră­nesc alte per­soa­ne cu prețul ade­vă­ru­lui meu.

Ast­fel, des­co­păr pe pro­pria pi­e­le că ce­le mai du­re con­flic­te sunt ace­lea cu fa­mi­lia noas­tră, con­flic­te ce aduc cu si­ne ce­le mai in­ten­se su­pă­rări și ce­le mai mari re­gre­te. Cu amin­ti­rea încă vie a cu­vin­te­lor tăi­oa­se pe ca­re le-am spus, reînvăț că bu­ne­le ma­ni­e­re sunt, înain­te de toa­te, des­pre a cul­ti­va ar­mo­nia și înțe­le­ge­rea în re­lați­i­le cu cei din jur, nu des­pre uti­li­za­rea fur­cu­liței co­rec­te sau ci­ne sa­lu­tă pri­mul. Iar pen­tru a apla­na con­flic­tul, pașii îi știu de­ja, nu tre­bu­ie de­cât să îi re­pet și să îmi dau voie să ac­cept că am greșit.

DIS­CU­TĂ PRO­BLE­ME­LE PER­SO­NA­LE ÎN CERC RESTRÂNS

Da­că avem o ne­mu­lțu­mi­re le­ga­tă de una din­tre ru­de­le noas­tre, cel mai ele­gant es­te să dis­cu­tăm di­rect cu acea per­soa­nă, fă­ră a fa­ce din acest lu­cru o „afa­ce­re de fa­mi­lie“. O dis­cuție în doi nu pu­ne pre­si­u­ne asu­pra ce­lor­la­lți să ia par­tea cu­i­va și nici nu an­tre­nea­ză even­tua­le ani­mo­zi­tăți pe ca­re res­tul fa­mi­li­ei le-ar pu­tea avea. O con­ver­sație tête-à-tête ne poa­te oferi acel spațiu si­gur în ca­re să spu­nem cu calm ce ne de­ran­je­a­ză, fă­ră a fi ju­de­cați de prea mu­lți ochi.

Oda­tă ce ai ce­rut ier­ta­re, dă-ți voie să uiți toa­te de­ta­li­i­le con­flic­tu­lui. Bu­ni­ca îmi spu­nea ade­sea că o per­soa­nă ma­ni­e­ra­tă nu trăi­ește în tre­cut, adu­cându-le ce­lor­la­lți amin­te ce au spus sau cum au re­a­cți­o­nat. Acor­dă-ți atât ție, cât și ce­lor­la­lți din fa­mi­lie o a do­ua șan­să.

FĂ CIN­STE CA­SEI TA­LE

Ma­ma îmi re­pe­tă ade­sea cât de im­por­tant es­te să fac cin­ste ca­sei me­le in­di­fe­rent ci­ne îi cal­că pra­gul. Mul­tă vre­me nu i-am dat ate­nție, apoi, oda­tă cu pri­me­le con­flic­te trăi­te în fa­mi­lie, mi-am dat se­a­ma că se re­fe­rea la des­chi­de­rea și bună-cu­vi­i­nța cu ca­re îi pri­mești în ca­sa ta pe cei cu ca­re ai avut o neînțe­le­ge­re. Fă cin­ste ca­sei ta­le și fă-i să se sim­tă bi­ne­veniți chiar și pe acei mem­bri ai fa­mi­li­ei ca­re nu sunt de acord cu ti­ne sau cu ca­re ai avut un schimb de vor­be du­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.