Familia îți dă puterea să mergi mai departe

Poate cel mai faimos și mai de încredere prezentator meteo, Florin Busuioc nu se dezice: „Ce filmare de exterior? O să fie vânt de 50 km/oră!“, spunea el pe holurile Pro TV-ului în ziua în care am fost să mă întâlnesc cu el pentru interviu.

După ce a făcut armata, a lucrat la Combinatul Siderurgic din Hunedoara, apoi a făcut teatru și a fost voce în diverse emisiuni… brusc, n-a mai fost nimic de lucru. Și atunci lucrurile au luat o întorsătură neașteptată!

Mă sună destul de mulți oameni ca să afle prognoza.

De la emisiuni la meteo…

Prezentam Bingo, nu mai aveam niciun program de care să mă ocup și, ca să nu plec de la

Pro TV, am convenit să-mi iau un concediu fără plată. Nu era nimic care să mi se potrivească. După aceea, s-a ivit povestea cu meteo pe care am acceptat-o fără probleme, pentru că un program nu e mai puțin important ca altul. Nu este un job minor, dimpotrivă, e un program de mare impact pentru public. Și, dacă servesc această încredere, e minunat!

Cum ați ajuns să fiți cel mai îndrăgit prezentator meteo?

Ei, asta nu pot să stabilesc eu. Dacă se stabilește prin votul telespectatorilor și ei mă consideră un prezentator de încredere – că, până la urmă, despre asta este vorba –, da. Având și un bun simț al fenomenelor și al evoluției vremii fără să mă arunc în exagerări, probabil lumea consideră că am dreptate din când în când. Acum e și normal, că ai mai mare încredere în oamenii mai bătrâiori (râde).

Vă sună des apropiații să le dați informații „în exclusivitate“despre starea vremii?

Da, mă sună destul de mulți oameni. Se mai fac emisiuni în aer liber și destul de frecvent mă sună producătorii să afle dacă pot filma peste o zi sau două. Dacă este cazul de vreme rea, chiar îi atenționez. Am pățit-o și eu cu emisiunea lui Radu Anton Roman, care presupunea foarte multă filmare de exterior, eram dependenți de condițiile meteo și ne programam filmările pe de-o parte în funcție de vremea prognozată, iar pe de altă parte, în funcție de ce mai ghiceam eu.

V-ați gândit vreodată să deveniți meteorolog cu acte în regulă?

Nu, pentru că povestea cu meteorologia a venit pentru mine ca o pasiune ulterioară. Am studiat atât cât cere bunul-simț, ca să nu vorbesc tâmpenii la televizor. Nu mi-am făcut din asta un scop. Am primit de la meteorologi foarte bine pregătiți cărți pe care le mai studiez din când în când. De exemplu, când apare câte un fenomen ciudat care nu are o explicație la îndemână, mă mai uit prin cărți și văd că toate lucrurile sunt postulate acolo. Atunci, sigur că citesc ca să le pot explica și eu oamenilor. S-a întâmplat de vreo trei ori: un nor ciudat care a adus o grindină înfiorătoare, o furtună îngrozitoare în Timiș și o tornadă care nu-și avea locul aici.

Care este anotimpul dvs. preferat?

Eu m-am născut primăvara. Trageți toate concluziile posibile!

De ce ați renunțat un timp la teatru?

Programul meu devenise destul de complicat, eram solicitat la televiziune și am considerat că nu e cinstit să ocup un loc în care poate veni alt actor. Și, sincer, în anul acela (1999), teatrul era într-o ușoară degringoladă. Se făceau spectacole în care eu nu-mi găseam locul, nu eram solicitat să fac teatru de relație așa cum știu eu să fac, ci teatru de imagine, unde nu mă pliez foarte bine. Renunțarea nu a fost cu dramă, a fost firească.

Mă bucur că nu am rămas înțepenit în timp în ceea ce privește muzica.

Și ce v-a determinat să vă întoarceți pe scenă?

Practic, nici n-am vrut să reiau activitatea. Trebuia să țin locul lui Adi Titieni, să ridic spectacolul, apoi urma el să joace, numai că el nu a mai putut veni, a plecat din țară. Și atunci am rămas eu să joc. Dar era un proiect în care mă regăseam ca tip de teatru, de relații de scenă și ca poveste. Revenirea a fost plăcută, însă complicată din punctul de vedere al regăsirii resorturilor emoționale. Acum, lucrurile merg spre bine. Am doar două spectacole și nu vreau să exagerez, că nu am timp.

Care este cea mai mare realizare din viața dvs.?

Fetele, familia. Nu cred că realizările țin de material sau de ce-ai făcut tu… Eu n-am creat un fenomen notabil, care să rămână în istorie, aia ar fi fost o mare realizare. Însă familia este echilibrul care îți dă puterea să mergi mai departe. Câteodată îți dă și reversul, adică îți vezi neputința. Dacă oamenii s-ar raporta la familie mai adânc, acolo ar găsi și suporturile energetice, și pe cele spirituale, pentru că aceea este creația ta.

Așadar, dincolo de micul ecran sunteți un familist convins?

Da, sunt. Câteodată sunt un tată neatent, de multe ori exagerez cu răsfățul, dar în general caut un echilibru. Copiii au nevoie și de răsfăț, și de un suport, de cunoștințele spirituale ale părinților și de încredere. Iar încrederea trebuie să fie un lucru reciproc. Dacă nu e reciproc, ți-ai pierdut copiii! Trebuie să le arăți că ai încredere în ei. Ei poate nu o să-ți arate mereu asta dar, dacă ești atent, vei vedea că-ți oferă tot ce-ți trebuie.

Ce mai considerați important în educația fiicelor dvs.?

Mi se pare important și ce muzică ascultă, și pe unde se duc, la ce spectacole sau concerte, ce prieteni și-au făcut, ce familii sunt în jurul nostru. Nu am o problemă cu asta, până acum lucrurile au evoluat firesc, fără să facem noi alegeri „corecte“pentru ele. Noi am propus lucruri: pian, karate, pictură. Astăzi, ele fac pian doar pentru că vor ele. Pe cea mare, acest lucru a dus-o într-o trupă rock cu colegii de clasă. În clasa a opta fiind, mă bucur că și-a găsit un debușeu din școală, din învățat, din toată nebunia cu examenele. Face și japoneză, pentru că așa și-a dorit. Iar cea mică face și gimnastică. Iar faptul că au ales ele ce să facă mi se pare senzațional.

Ce hobby-uri aveți?

Ascult muzică în general, de toate felurile. Am descoperit trupe foarte bune, ca Twelve Foot Ninja, Freak Kitchen, Liquid Tension Experiment. Mă bucur că Ozzy Osbourne poate să mai cânte și încă scoate piese noi și că Metallica își vede de treabă pe drumul pe care-l are, că Holograf e verde și face treabă bună, că Tudor Chirilă, împreună cu Vama, a scos un album senzațional care depășește granițele acestei țări. Mă bucur că nu am rămas înțepenit în timp din acest punct de vedere și că am îmbrățișat noile talente cu toată dragostea. De exemplu, vă recomand Polyphia, niște băieți care s-au apucat de cântat la 17 ani, iar acum sunt produși de Steve Vai.

Apoi citesc. Mă prind nopțile citind piese de teatru. Din 25, aleg una, două piese care s-ar potrivi grupului care s-a adunat în jurul meu. Și mai gătesc, din când în când.

Un mesaj pentru cititoarele Femeia., care vă urmăresc zilnic?

Rămâneți idealuri de neatins, dragele mele! Pentru că, altfel, bărbații au un scop și, dacă l-au atins, ați pierdut partida. Râmâneți idealuri!

Am un bun simț al fenomenelor și al evoluției vremii.