Q&A psi­ho

Femeia - - SUMAR - Da­na Ve­res­cu psi­ho­log

Am 37 de ani și o viață fru­moa­să, mai ales din punct de ve­de­re pro­fe­si­o­nal și so­cial. Îmi pla­ce me­se­ria pe ca­re o fac, am pri­e­teni buni și loia­li, dar cum­va, din pă­ca­te, nu reușesc să-mi gă­sesc un par­te­ner de viață sta­bil, de cur­să lun­gă. Încep să mă întreb da­că es­te ce­va în ne­re­gu­lă cu mi­ne și nu știu la ci­ne să ape­lez ca să mă lă­mu­resc. (Ște­fa­nia, Cluj-Na­po­ca)

Dra­gă Ște­fa­nia, mă bu­cur de fi­e­ca­re da­tă când aud des­pre fe­mei in­de­pen­den­te, mu­lțu­mi­te cu pro­fe­sia lor, ca­re se bu­cu­ră de viață. Mu­lți oa­meni ui­tă de­se­ori să fie re­cu­nos­că­tori pen­tru ce au, ui­tă să se bu­cu­re de fi­e­ca­re cli­pă și se simt frec­vent ne­mu­lțu­miți. Mă întreb da­că gă­si­rea unui par­te­ner de viață a fost o pri­o­ri­ta­te pen­tru ti­ne. Da­că a de­venit o pri­o­ri­ta­te de cu­rând, es­te foar­te po­si­bil ca în scurt timp să întâlnești și per­soa­na po­tri­vi­tă. Frec­vent, si­tuați­i­le și per­soa­ne­le pe ca­re le întâlnim re­flec­tă ne­voia noas­tră de dez­vol­ta­re și de evo­luție per­so­na­lă. Sfa­tul meu es­te ca prin in­tros­pe­cție să afli ce-ți do­rești cu ade­vă­rat, din ini­mă și să dai la o par­te pre­si­u­ni­le so­ci­e­tății sau ale fa­mi­li­ei. De mul­te ori, ne do­rim ce-și do­resc alții pen­tru noi. Cu­noaște-te pe ti­ne și ai cu­ra­jul pro­pri­i­lor ale­geri!

Co­le­ga mea de ser­vi­ciu, cu ca­re mult timp m-am înțe­les ex­ce­lent, și-a schim­bat de vreo 3 luni ati­tu­di­nea față de mi­ne. Am avut un con­flict și eu am de­cis să fiu mai dis­tan­tă față de ea, dar de atunci am sen­zația că mă vor­bește pe la spa­te și spu­ne lu­cruri nea­de­vă­ra­te des­pre mi­ne. Am încer­cat să vor­besc des­chis cu ea, dar re­fu­ză și nu vrea să re­cu­noas­că fap­tul că a greșit față de mi­ne. Nu știu cum să pro­ce­dez ast­fel încât să am în con­ti­nua­re re­lații bu­ne la mun­că. (Ioa­na, 29 de ani, e-mail)

Es­te di­fi­cil să ai re­lații de pri­e­te­nie cu co­le­gii de mun­că, pen­tru că de­se­ori ce­le do­uă do­me­nii pot in­tra în con­flict. Da­că ne­mu­lțu­mi­rea ta față de co­le­gă es­te de na­tu­ră per­so­na­lă, ar fi bine să nu lași acest lu­cru să-ți afec­te­ze ima­gi­nea pro­fe­si­o­na­lă. Un com­por­ta­ment co­rect, echi­ta­bil și franc îți va ga­ran­ta res­pec­tul și aprecierea co­le­gi­lor și su­pe­ri­o­ri­lor la mun­că. Da­că ți-a tre­cut su­pă­ra­rea pe co­le­ga ta, dar nu vrei să rei­ei re­lația de pri­e­te­nie, poți păs­tra o dis­ta­nță su­fi­ci­en­tă, fă­ră să-i dai sen­zația că o res­pin­gi. Ma­tu­ri­ta­tea emoți­o­na­lă înse­am­nă, prin­tre alte­le, să ges­ti­o­năm cu di­plo­mație con­flic­te­le, ast­fel încât toa­tă lu­mea să ai­bă de câști­gat. Iar cer­tu­ri­le nu sunt ni­ci­o­da­tă bine vă­zu­te la lo­cul de mun­că.

Sunt că­să­to­ri­tă de aproa­pe 10 ani. Știam de la înce­put că soțul meu su­fe­ră de de­pre­sie, dar lua me­di­cație adec­va­tă și to­tul era sub con­trol. Anul aces­ta însă a avut un epi­sod acut de pa­ra­noia și a fu­git de aca­să. L-am gă­sit la un pri­e­ten, am reușit să-l in­ter­nez, dar a fu­git din spi­tal, la alt pri­e­ten. Într-un fi­nal, a venit aca­să și mi-a pro­mis că va urma un tra­ta­ment, însă mi-e te­a­mă că mă min­te. Cum îl pot con­vin­ge să me­ar­gă la psi­hia­tru? (Sil­via, 45 de ani, Bu­cu­rești)

Fă apel la lu­cru­ri­le rați­o­na­le la ca­re până acum a răs­puns bine. Ara­tă-i că ești aproa­pe de el, su­sți­ne-l, asi­gu­ră-l că nu-l vei lă­sa să lup­te sin­gur cu boa­la. Adu-ți amin­te me­reu că în tim­pul unor epi­soa­de boa­la lui vor­bește prin el, nu ade­vă­ra­tul lui si­ne. Ex­pli­că-i fap­tul că in­ter­na­rea înse­am­nă doar că va pu­tea fi su­pra­ve­ghe­at și tra­tat mai bine. De obi­cei, oa­me­nii ca­re su­fe­ră de pa­ra­noia au o in­te­li­ge­nță pes­te me­die. Fă apel la rați­u­nea lui și păs­tre­a­ză-ți pe cât po­si­bil cal­mul și răb­da­rea. Am­be­le bo­li pot fi ți­nu­te sub con­trol și prin psi­ho­te­ra­pie, în fun­cție de gra­vi­ta­tea aces­to­ra.

Am di­vo­rțat de 6 luni și acum 5 luni m-am mu­tat împreu­nă cu no­ul meu iu­bit. Des­pă­rți­rea de fos­tul soț a fost du­re­roa­să, încă mi-e greu să am dis­cuții ci­vi­li­za­te cu el. Am aflat de cu­rând că și-a gă­sit o pri­e­te­nă și acest lu­cru m-a scos din mi­nți, fă­ră să-mi ex­plic de ce. Mă simt agi­ta­tă, ner­voa­să și nu știu cum să pro­ce­dez. (Iu­lia, 39 de ani, Brașov)

Di­vo­rțul es­te per­ce­put su­bi­ec­tiv ca fi­ind o trau­mă mai ma­re de­cât moar­tea par­te­ne­ru­lui. Chiar și când exis­tă mo­ti­ve înte­meia­te și es­te cea mai bună so­luție, di­vo­rțul ne­ce­si­tă o pe­ri­oa­dă de me­ta­bo­li­za­re și ac­cep­ta­re a tran­sfor­mă­ri­lor sur­veni­te. Es­te nor­mal să exis­te ne­mu­lțu­miri, cer­turi și con­flic­te, dar, da­că tu nu su­po­rți ide­ea că el are o no­uă pri­e­te­nă, în timp ce tu te-ai mu­tat de­ja cu no­ul tău iu­bit, poa­te ar tre­bui să re­flec­te­zi mai bine ca­re sunt sen­ti­men­te­le ta­le ade­vă­ra­te pen­tru fos­tul soț și ce te ener­ve­a­ză atât de ta­re. În plus, tre­bu­ie să ai în ve­de­re că ace­as­tă stare de spi­rit îți poa­te afec­ta re­lația cu no­ul tău iu­bit. Es­te po­si­bil ca el să sim­tă stă­ri­le prin ca­re treci și să fie bul­ver­sat. Da­că ai po­si­bi­li­ta­tea, ar fi bine pen­tru ti­ne să lo­cu­i­ești sin­gu­ră o pe­ri­oa­dă, până ți se cla­ri­fi­că sen­ti­men­te­le.

Frec­vent, si­tuați­i­le și per­soa­ne­le pe ca­re le întâlnim re­flec­tă ne­voia noas­tră de dez­vol­ta­re și de evo­luție per­so­na­lă

Cer­tu­ri­le nu sunt ni­ci­o­da­tă bine vă­zu­te la lo­cul de mun­că

Di­vo­rțul ne­ce­si­tă o pe­ri­oa­dă de me­ta­bo­li­za­re și ac­cep­ta­re a tran­sfor­mă­ri­lor sur­veni­te

Ara­tă-i că ești aproa­pe de el, su­sți­ne-l, asi­gu­ră-l că nu-l vei lă­sa să lup­te sin­gur cu boa­la

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.