Explorator
În fiecare moment al fiecărei relații de cuplu putem alege să ne exprimăm intenția de conectare sau de control. Combustibilul psihologic pentru conectare și fericire este iubirea, pentru control și putere este frica. Pe măsură ce îndrăznim să ne manifestăm cu adevărat iubirea față de celălalt, descoperim că ființa umană, prin urmare și noi înșine, este demnă de iubire și astfel învățăm să trăim cu adevărat. Dar, dacă noi suntem mânați de pofta pentru putere, vom demonstra doar control și negativitate, ajungând astfel să ne autocondamnăm la o viață copleșită de teamă și anxietate.
Cu aceste rânduri începe capitolul al treilea din cartea mea Revoluția iubirii: o altfel de poveste
despre atașament și relații, despre cum putem distruge sau cum putem readuce iubirea în cea mai importantă diadă – cuplul.
Tu, cel care citești aceste rânduri, cum te-ai obișnuit să cultivi iubirea? Ești genul de persoană care se îngrijește de starea de bine a partenerului, în detrimentul atenției față de sine? Ești mai degrabă tentat să ignori nevoile celeilalte jumătăți din relație și să-ți impui autoritatea? Sau pur și simplu consideri că iubirea ar trebui să apară de la sine, atât timp cât ești cu persoana potrivită? Ei bine, indiferent de răspuns, este esențial de știut că iubirea nu este ceva ce dăruim sau primim. Ea este o energie care poate fi cultivată și amplificată, o conexiune între doi oameni, ce poate fi întreținută doar dacă fiecare din ei o cultivă în el însuși și dacă există bunăvoință în a o cultiva și față de celălalt.
Astfel, renunțarea la sine în favoarea persoanei iubite, dar și impunerea în fața acesteia sunt strategii de putere, care nu au nimic de-a face cu iubirea adevărată. Oricât de ciudat ar suna, nu-l putem iubi pe celălalt mai mult decât ne iubim propria persoană și nici nu putem păstra vie sănătatea relației de cuplu dacă nu avem grijă și de nevoile partenerului. Desigur că fiecare dintre noi are tendința de a se simți îndreptățit să se poarte așa cum a învățat și așteaptă ca schimbarea să pornească de la cealaltă jumătate a relației – dar și aceasta este tot o dorință de putere. Dacă în cuplu simți că dai mai mult decât primești, este timpul să înveți lecția prețuirii de sine și apoi să analizezi dacă ce ai de oferit celuilalt este ceea ce are nevoie. Iar dacă observi că balanța înclină mai mult în favoarea ta, este timpul să faci ceva pentru a avea o contribuție reală la viața în doi. Știu, transformarea nu este nici ușoară și nici confortabilă, dar recompensele sunt pe măsura efortului depus.
Dacă bagi de seamă că, în momentele dificile, comportamentele de putere (critica, disprețul, defensiva și împietrirea) pun stăpânire asupra voastră, îndrăznește să spui stop, nu are niciun rost să continuați, pentru că situația mai mult ca sigur va escalada și amândoi riscați să fiți orbiți de obsesia puterii. În schimb, este mult mai sănătos să vă exprimați emoțiile într-un mod asumat și matur, să descrieți situația așa cum se vede prin propriile lentile mintale și apoi îndrăzniți să vă exprimați nevoile și așteptările fără rușine sau jenă – unde în altă partea ne-am putea face vulnerabili dacă nu în cuplu? A, și o altă idee bună, pentru atunci când nu vă luptați pentru putere: căutați în mod intenționat să vă exprimați umanitatea în cuplu prin atenție, admirație și apreciere. Știința ne arată că acestea sunt elementele care facilitează conectarea.