Elena Santos, de trei ori soție
Povestea de viaţă a Elenei Santos ajunge cât pentru trei vieţi obişnuite: s-a căsătorit de trei ori. De fiecare dată, era însărcinată: cu acelaşi bărbat. Află cum drumul spre „împreună până la adânci bătrâneţi“poate fi o călătorie pe ape învolburate, dar
Eaproximativ o jumătate de an de când mă ştiu cu Elena şi ne văzuserăm de vreo trei ori până la acest interviu, dar de fiecare dată am tot descoperit ceva uimitor la ea. Savuram o cafea într-o pauză de conferinţă şi discuţia a dus spre tema relaţiilor de cuplu. În câteva cuvinte, m-a făcut şah-mat cu întâmplări din relaţia sa de cuplu. Şi-atunci miam zis că asta-i o poveste care trebuie să ajungă la publicul larg.
Cum v-aţi întâlnit tu şi soţul tău?
Am plecat pe un vapor de croazieră să muncesc, dar, de fapt, plecasem după iubitul meu de la vremea respectivă. Numai că el a binevoit să aibă o altă relaţie acolo. Deja era prea mult pentru el şi a trebuit să renunţe la ceva, aşa că a renunţat la mine. Eu mă gândeam: ce fac, sunt pe mare, n-am cum să mă întorc acasă... am înce-
put să plâng. De câte ori mergeam în restaurantul personalului, eu şi Nelson (n.r. viitorul soț, care lucra și el pe vas) stăteam cumva faţă în faţă, la mese diferite, fiecare cu colegii lui, eu cu românii, el cu portughezii. Şi mă vedea plânsă non-stop şi a început să intre-n vorbă cu mine. Încet-încet, am aflat că şi el venea dintr-o relaţie de 6-7 ani care se terminase şi ne plângeam unul celuilalt.
Croaziera din Vancouver până în Mexic a durat şapte zile. Trecuseră 3-4 zile de când ne văzuserăm, dar mi s-au părut o eternitate, parcă ne cunoşteam de-o viaţă, ne-am apropiat foarte repede!
Când am ajuns în Mexic, am decis să ne mutăm împreună în aceeaşi cabină. Am început o relaţie frumoasă pe vapor. Am văzut că se fac bani din munca pe vapor – la vremea respectivă chiar veneam cu bani frumoşi acasă – şi am decis să ne aranjăm contractele astfel încât să le facem împreună. După ce se termina un contract – contractele au cam opt luni – fiecare se ducea la el în ţară, relaţia continua pe internet şi la telefon. Era în 1999.
Câte contracte aţi făcut aşa?
Vreo opt... Am rămas însărcinată în timpul unui contract şi n-am spus nimănui pentru că, dacă rămâi însărcinată la bord, automat eşti pusă pe liber. S-a terminat contractul şi am plecat în Portugalia, unde am petrecut sărbătorile de iarnă. Am fost apoi în România, unde, între timp, ne cumpăraserăm un apartament în Bucureşti, deschiseserăm şi o mică afacere de care aveau grijă părinţii mei şi produceam suficient cât să trăim toţi decent: mica noastră familie, mama cu tata, fratele meu... Pe 8 februarie 2000 am făcut nunta în Portugalia, doar cu familia lui, urmând ca, după ce nasc, să venim în România şi să facem botezul şi o a doua nuntă.
De ce aţi hotărât să vă stabiliţi în România, şi nu în Portugalia?
Pentru că el provine dintr-o familie mult mai înstărită, iar mama lui, la vremea respectivă m-a considerat aşa cum erau considerate acolo majoritatea româncelor, moldovencelor, ucrainencelor: o femeie uşoară care dorea să pună mâna pe un străin cu bani ca să plece din ţară sau să obţină viză. Cu timpul, şi-a dat seama că nu sunt aşa.
Nelson m-a lăsat acolo, însărcinată în şapte luni, şi-a plecat înapoi pe vapor. Urma să-şi întrerupă contractul când năşteam. S-a întâmplat ca vaporul să ajungă în port mai devreme de sfârşitul contractului. El nu mi-a spus, a vrut să-mi facă surpriză. A venit, m-a văzut, am stat câteva ore împreună şi-a plecat înapoi pe vapor, urmând să se întoarcă peste o săptămână, ca să-mi fie alături la naştere. Eu am fost foarte emoţionată – trebuia să nasc în jur de 8 iunie –, dar s-au declanşat contracţiile mai devreme şi am născut a doua zi.
V-aţi căsătorit acolo, ai născut acolo, de ce v-aţi întors totuşi în România?
După naştere, am fost să-mi înregistrez copilul la Ambasada României la Lisabona, adică la vreo 200 şi ceva de kilometri de zona unde locuiam. La întoarcere, am avut accident grav de maşină. Eram cu soacră-mea, copilul – avea două săptămâni – şi unchiul lui Nelson. Relaţia mea cu ea s-a stricat şi mai tare de atunci.
Iar Nelson a zis că, dacă nu mă înţeleg deloc cu maică-sa, atunci
După divorţ, am ieşit pe hol să ne luăm la revedere şi, în loc de asta, ne-am strâns în braţe, ne-am pupat şi ne-am împăcat.
să-mi iau bilet de avion spre România şi vine şi el aici. Şi asta s-a întâmplat. La începutul lui iulie eram în ţară deja.
Când am decis că apartamentul nu mai este suficient şi voiam să ne facem şi o casă, am hotărât să ne îmbarcăm iar, ca să mai facem rost de bani. Aşa că l-am lăsat pe Alex cu părinţii mei şi am plecat cu un contract.
La vreo patru ani după nuntă, într-unul dintre contracte, am aflat că Nelson mă înşela. Şi i-am spus aşa: „Eu mă debarc, mă duc acasă şi tu ai o săptămână să te gândeşti. Dacă în săptămâna asta nu ai venit acasă, eu divorţez!“
Am ajuns acasă şi după două zile m-am dus la avocat, care mi-a spus ce acte trebuie să pregătesc. Şi, la nici câteva zile, Nelson a venit acasă şi-a zis: „Am ales familia!“Legal, atunci nu ne-am despărţit, dar a fost acea perioadă în care am stat despărţiţi.
La câteva zile, am fost să petrecem la munte, unde am rămas însărcinată cu Riana. De atunci, eu n-am mai plecat pe vapor. El s-a mai dus o dată, câteva luni, după ce am născut, şi a decis că stilul ăsta de viaţă nu-l mai reprezintă şi rămâne de tot acasă, ca să construim, pas cu pas, o relaţie durabilă. Pentru că noi, practic, nu avuseserăm o relaţie pe uscat, ci mai mult pe vapor.
Când a fost a doua nuntă?
Pentru că nu mai apucaserăm să facem nuntă în România odată cu botezul lui Alex, am hotărât s-o facem când eram însărcinată cu Riana. M-am îmbrăcat în rochie albă, am fost la biserică şi tot tacâmul.
Totul a fost frumos o vreme, însă, după un timp, relaţia noastră nu mai era atât de puternică, ajunseserăm să comunicăm strictul necesar, eu munceam la Intercontinental şi petreceam foarte puţin timp acasă, iar Nelson se ocupa de afacerile noastre. A fost un colaps între noi, nu mai exista nicio chimie, niciun romantism, ne răciserăm. Am avut şansa să cresc profesional, am plecat de la Intercontinental – unde eram director de marketing şi conferinţe – şi am pus pe picioare Hotel Premier Palace, de la zero. Eu am fost directorul general al întregului trust. De acolo am plecat la un alt hotel şi tot aşa.
Între timp, tot perfecţionându-mă şi tot mergând la cursuri, chiar şi în afara ţării, am ajuns să am eu o relaţie cu cineva. Pentru
Eram în culmea fericirii: ajunsesem în punctul culminant al carierei mele, cineva care îmi plăcea îmi dădea atenţie... nu mai vedeam nimic! Nici copii, nici... nimic nu mai vedeam!
că acea persoană îmi dădea atenţia de care avem nevoie. Eram în culmea fericirii: mă aflam în punctul culminant al carierei, cineva care îmi plăcea îmi dădea atenţie... nu mai vedeam nimic! Nici copii, nici... nimic nu mai vedeam!
Nelson a aflat?
Da, Nelson a aflat din e-mailuri pentru că eu, deşteapta de mine, nu mă ascundeam...
Trebuia să serbăm aniversarea căsătoriei din Portugalia, pe 8 februarie. Şi el mă aştepta la restaurant, rezervase masă, iar eu am uitat să mai vin, m-am dus direct acasă. Şi atunci, în seara aceea, mi-a spus că ştie de relaţia mea. I-am zis: „Nu te mai iubesc şi vreau să divorţăm pentru că sunt îndrăgostită de altcineva!“A fost de acord.
Am fost despărţiţi o lună. Pe 31 martie ne-am dus la tribunal, era prima înfăţişare. Numai că, atunci când ne-am dus la tribunal, s-a întâmplat ceva neaşteptat; judecătorul ne-a întrebat: „Vreţi să divorţaţi?“Am zis amândoi „da!“„Vreţi să împărţiţi bunurile?“– pe Nelson nu l-a interesat nimic. „Cu copiii cum faceţi?“– Nelson a zis să-i iau eu pe amândoi. Şi zice judecătorul: „Păi, ăsta e cel mai scurt divorţ din activitatea mea!“Cinci minute a durat. Ne-a mai întrebat o dată: „Sunteţi siguri?“, noi ne-am uitat unul la altul, parcă nu mai eram atât de siguri, dar am zis „da“.
Am ieşit pe hol să ne luăm la revedere şi, în loc de asta, ne-am strâns în braţe, ne-am pupat şi ne-am împăcat. Însă actele au mers mai departe, am primit decizia de divorţ. Şi din ziua aia am început să avem o relaţie foarte frumoasă! Ceva s-a schimbat în Nelson de atunci. Cred că avea nevoie să fie un pic scuturat şi el, ca să reuşească să-şi elibereze sentimentele, să le exprime mai mult faţă de noi. Şi, de atunci, trăiesc o poveste foarte frumoasă alături de Nelson.
Ce se întâmplă acum e mai frumos decât aveaţi la început?
Daa, mult mai frumos! Acum avem rezolvări la orice, ne susţinem unul pe altul, ne încurajăm, sprijină copiii, îi lasă să înveţe din greşeli... este un tată şi un soţ implicat. Am descoperit că cel mai bun prieten al meu este el!
În ce împrejurări a apărut al treilea copil?
Al treilea copil pur şi simplu s-a întâmplat! I-am spus că îmi doresc al treilea copil şi nu reuşeam să rămân însărcinată. Parcă îmi luasem gândul şi, la un moment dat, am stabilit cu el şi copiii să adoptăm. Trebuia să demarăm actele luna următoare, numai că am descoperit că sunt însărcinată şi n-a mai trebuit să adoptăm. Şi aşa a apărut Sara.
Cum a venit a treia nuntă?
Oarecum din obligaţie a venit. Eram însărcinată cu Sara şi aveam prieteni un cuplu care avea nevoie de naşi şi au venit la noi. Le-am spus că nu mai suntem cununaţi, iar preotul ne-a spus că nu îi putem năşi. Şi am decis să facem un barbeque party, cu două condiţii pentru invitaţi: toată lumea să fie îmbrăcată în ceva alb şi, dacă vor să ne aducă un cadou, să fie o plantă sau un pom, pe care să le sădească la noi în curte şi, de fiecare dată când vor veni, să-şi vadă planta cum a evoluat. La o săptămână i-am cununat pe fini, peste alte două săptămâni am născut-o pe Sara.
Acum, pot să spun sincer că simt că vom îmbătrâni împreună. Simt asta din comportamentul amândurora şi din legătura puternică dintre noi. Am terminat cu fluturaşii, ne-am maturizat. Ador relaţia pe care o am acum. Îl ador pe Nelson de acum! Am impresia că suntem o familie perfectă acum, o familie cu de toate. Domină în casă sentimentul de împlinire, linişte, confort emoţional.
Am terminat cu fluturaşii, ne-am maturizat! Ador relaţia pe care o am acum.