Academia banilor
Elena a sosit la întâlnirea noastră cu o agendă atât de voluminoasă și de încărcată cu hârtii, încât nu m-am abținut să n-o întreb ce conține. Voia să aleagă un nou model de afacere pe care să-l înceapă, de aceea avea milioane de gânduri, întrebări și idei. Nota totul în agendă în speranța că în curând avea să ia decizia corectă. În viața fiecărui antreprenor există un moment „special“când visurile devin realitate. Iar perioada premergătoare este destul de confuză.
„De fiecare dată când vedem o afacere de succes, cineva a luat o decizie curajoasă.“(Peter Drucker)
Ce este un model de afacere?
Denumirea poate părea complexă, însă este vorba doar de felul în care intenționezi să adaugi valoare și, mai presus de orice, SĂ FACI BANI și CINE va plăti pentru serviciile sau produsele tale. Există patru modele principale de afaceri:
#1. SERVICII SAU PRODUSE. Modelul de afacere de bază și cel mai simplu se bizuie pe dezvoltarea fie a unui produs (spre exemplu, îmbrăcăminte), fie a unui serviciu (spre exemplu, servicii de PR). Vânzarea produselor/serviciilor tale se poate face prin folosirea unui format digital (online), a unui format fizic (magazin sau întâlnire), a abonamentelor, achizițiilor unice etc. #2. BROKERUL. Rolul principal al unui broker este să-i aducă împreună pe cumpărători și pe vânzători. Prin urmare, în loc să se ocupe de realizarea produsului sau de calitatea serviciului, brokerul se ocupă de crearea unei oportunități, de gestionarea tranzacției și asigură realizarea schimbului. Booking.com se bazează pe un model de afacere tip brokeraj, prin crearea unei piețe de desfacere prietenoase, prin încurajarea clientului să rezerve serviciul vânzătorului (hotelul), și prin faptul că se asigură că plata este și ea efectuată
(prin securizarea acesteia printr-un card de credit). În schimb, ei încasează o taxă de brokeraj de aproximativ 15%. Booking.com are în acest moment 100.000 de tranzacții pe zi, fără a avea nevoie să dețină niciun hotel sau să suporte niciun fel de costuri operaționale. #3. DISTRIBUITORUL/AFILIATUL. Acest model se bazează pe alocarea unui serviciu sau produs pe care distribuitorul nu îl prestează/produce propriu-zis și pe realizarea de profit din vânzarea acestuia către client. De fapt, cea mai mare parte din industria de retail funcționează în baza modelelor de distribuție – de fiecare dată când vedem diverse branduri existente într-un supermarket, modelul se bazează pe distribuție. În orice caz, cele mai multe supermarketuri suportă niște costuri operaționale foarte ridicate și de aceea combină propriile branduri (de regulă, produse „White Label“) cu brandurile pe care le distribuie. Aceasta înseamnă că, da, poți folosi mai multe modele de afacere în cadrul aceleiași companii!
#4. AGREGATUL. Un alt format foarte uzual în mediul online se bazează pe o entitate ce dezvoltă o comunitate și încasează o taxă pentru accesul în această comunitate. Agregatul poate alege să nu încaseze de la comunitatea sa, ci să încaseze de la agentul de publicitate în momentul în care acesta plasează un anunț și obține expunere în cadrul comunității sale. Cele mai multe website-uri noi se comportă ca niște agregate, întrucât colectează știri online, creează audiență activă și comunități și încasează taxele de la agențiile de publicitate.
Alegerea modelului de afacere
Greu de spus care e varianta optimă pentru Elena. Pentru a-i ușura sarcina, i-am sugerat să continue cu o cercetare de piață (pe care o poate comanda sau efectua singură), prin care să analizeze companiile asemănătoare cu cea pe care vrea s-o deschidă și să realizeze o analiză amănunțită a acelui model de afacere.