Gabriela Alexandrescu - În slujba copiilor

Gabriela Alexandrescu este președintele executiv al organizației Salvați Copiii și dezvoltă servicii pentru cei mici de nu mai puțin de 27 de ani. Nu poate concepe viața fără activitatea întru drepturile copiilor.

Protecția împotriva violenței domestice, asistența de urgență, prevenirea abandonului școlar, educația de calitate, dreptul la viață și la sănătate nu mai sunt de mult utopii pentru Gabriela Alexandrescu, care a reușit alături de echipa sa să implementeze în România servicii în acest sens, în ciuda tuturor obstacolelor financiare sau birocratice. Cine este ea? O femeie suficient de puternică pentru a avea curajul săși dedice întreaga viață copiilor neajutorați.

Cele mai importante lucruri din viața unui copil: în primul rând dragoste, în al doilea rând dragoste, iar în al treilea rând dragoste.

Cum v-ați descrie în câteva cuvinte?

Sunt un om destul de planificat, care, mai ales atunci când vede copii și nedreptăți, găsește posibilități să ajute. Pentru asta, am norocul de a fi înconjurată de oameni fantastici, specialiști care știu mai multe decât mine, iar împreună putem să armonizăm toată cunoașterea și experiența în favoarea copiilor. Nu știu dacă sunt un bun organizator, dar întotdeauna sau legat lucrurile. Funcționez bine în perioade de criză și am o rezistență nativă la efort și în chestiuni dificile. Evident, întotdeauna e loc de mai bine. Însă, oricum, cred că alții ar trebui să vorbească despre mine.

Cum s-au întâlnit drumurile dvs. cu ale organizației Salvați Copiii?

În toamna anului 1991, eu fiind absolventă la Planificare și Cibernetică economică, lucram în domeniu. În acea perioadă, toate întreprinderile de stat erau în reorganizare. Atmosfera era dificilă, angajații – concediați. Chiar atunci, o prietenă mia spus că a găsit un anunț pentru un post de director economic la o organizație neguvernamentală. Peatunci nici nu știam ce este un ONG. Era vorba de Salvați Copiii și am mers la interviu. Așa am ajuns să fiu selectată.

Cum ați ales calea?

Era perioada în care vedeam la televizor toate acele orori din casele de copii și eu am fost foarte răvășită de faptul că niște adulți care ar trebui să aibă grijă de ei îi maltratează. De aici a venit și decizia pe care am luato. Cred că stă în firea mea să merg pe drumurile acestea mai puțin bătătorite. Încă de atunci, voiam, împreună cu colegii mei, să atingem cât mai multe zone, deoarece nedreptatea față de copii era imensă: de la situația copiilor din orfelinate la cei cu HIV abandonați în spitale, la copiii străzii, la violența asupra copiilor. Erau foarte multe probleme și de aceea cred că nici nu am reușit să intrăm întro rutină.

Cum depășiți obstacolele? De unde atâta ambiție?

De la acești copii vin ambiția, energia și motivația. Nu poți sta deoparte când vezi că mor copii în maternități, că nu sunt echipamente sau servicii care să prevină asemenea lucruri, când vezi copii victime ale abuzului sexual sau care trăiesc drame pentru că rămân fără protecția părinților. Văzândui, întâlnindui, îți dai seama că nu are cine săi ajute și îmi asum eu acest rol, de a face proiecte care apoi să fie preluate și multiplicate de către autorități. E o responsabilitate asumată și poate de aceea atât de puternică.

Care sunt cele mai importante lucruri din viața unui copil?

În primul rând dragoste, în al doilea rând dragoste, iar în al treilea rând dragoste. Dragostea manifestată, deschisă, încurajatoare și educativă este cea mai importantă în relația părintecopil. Așa, copilul se va dezvolta armonios, cu stimă de sine, va fi neînfricat, orientat. Ar trebui ca părinții săși iubească necondiționat copilul și întotdeauna când vin acasă de la serviciu să se pregătească pentru întâlnirea cu el așa cum se pregătesc pentru întâlnirile de business. Să se pregătească pentru cea mai frumoasă întâlnirea a lor și să accepte dacă cel mic e întro stare mai proastă, dacă e nervos sau agitat, dacă vrea să se joace sau să vorbească. Părinților ar trebui să nu li se mai pară alte lucruri mai importante decât copilul lor.

Aveți regrete?

Nu trebuie să trăiești cu regrete. Trebuie săți găsești scopul și

calea. Scopul meu a fost să fac bine și așa am ajuns la Salvați Copiii. E o variantă onorantă și plină de satisfacții! Mă bucur că am ales acest drum.

Cui i-ați mulțumi pentru ceea ce sunteți azi?

Sunt multe persoane cărora ar trebui să le mulțumesc. În afară de părinți și profesori, fiului meu, pentru că datorită lui mia crescut din nou credința că copiii au o justețe, dreptate, claritate și sinceritate care, dacă reușești să ajungi la ele, te ajută foarte mult în a stabili niște obiective. AndreiCostin a fost genul de copil foarte ferm în ceea ce vrea. Sa implicat mult și ca voluntar în asociație și mia dat un feedback clar despre noi, dar și despre generația lui. A fost cel care mia adus foarte aproape scopul și prioritățile acestei noi generații.

Se spune că în fiecare adult există un copil. Ce-și dorește cel mai mult copilul din sufletul dvs.?

În primul rând, miar plăcea să fie liniște și pace. Să nu mai moară copii în războaie, să nu trebuiască să traverseze mările ca să se refugieze. Miar plăcea să avem parte de armonie și, chiar dacă mai sunt conflicte, măcar ele să nui afecteze pe copii și educația lor, așa cum se întâmplă azi. Miaș dori și o țară mai bună, din care să nu mai lipsească nimic. Copilul din mine își dorește investiții ample (râde).

Ce înseamnă succesul?

Adevăratul succes, pentru mine, este al Simonei Halep. Sau să descoperi ceva lucrând în cercetare. Sau să iei un premiu fantastic pentru literatură. Acești oameni care sunt pe treptele acelea sunt de succes.

În rest, succesul e destul de simplu, relativ și efemer: să fii liniștit cu tine, săi apreciezi pe cei din jurul tău oricum ar fi ei, să încerci, pe lângă ce faci tu de obicei, să faci și un gest frumos pentru cineva, săi faci pe oamenii din jur, oricând ai ocazia, să se bucure un pic mai mult de viață.

Cum definiți o zi de relaxare?

Nu sunt multe zile libere, dar am mai multe variante pentru ele. Prima, să mă bucur de ai mei. Am o soră care are două fete și patru nepoți. Apoi mai sunt și copiii finilor. Cel mai frumos e că merg cu toți cei mici la film, apoi la restaurant. Mă relaxează foarte mult să stau cu ei.

O altă variantă e să mă uit la filme unul după altul.

Mă uit la lista de la Globurile de Aur și încep și le văd pe toate. În alte zile, mă întâlnesc cu prietenele mele. Îmi plac lucrurile simple.