Tarotul, între ocultism și știință
De la joc de societate la metodă ocultă de aflare a viitorului, de la un joc rezervat nobililor la o practică accesibilă oricui astăzi, tarotul și-a menținut de-a lungul secolelor faima de artă divinatorie de primă clasă.
Mulți oameni, aflați într-un moment de cumpănă sau într-o situație dificilă, au fost tentați să apeleze la cărțile de tarot pentru a afla ce le rezervă viitorul sau cum să iasă din impas. Dacă altădată ar fi trebuit să găsească un profesionist al divinației, astăzi pot apela chiar și la internet pentru o „citire“rapidă. Dar ce este tarotul? De unde vine și care este viitorul lui?
Un trecut misterios
Cuvântul tarot derivă din italienescul tarocchi. Originea lui este necunoscută, dar se știe că taroch se folosea ca sinonim pentru prostie sau nebunie în secolul al XV-lea. Cărțile de joc au intrat în Europa în secolul al XIV-lea, pe la 1375, cel mai probabil aduse din Egipt, unde erau folosite de sute de ani. Dar aceste prime cărți de joc nu erau tarotul de azi. Abia în 1440 se menționează primele cărți de tarot, într-o scrisoare a ducelui de Milan care comanda un astfel de pachet. La început existau cărți de joc cu patru suite, la care s-au adăugat mai târziu 22 de cărți atu sau Arcane mari (secrete mari). În 1781, ocultiștii din Franța și Anglia au văzut în imaginile simbolice ale cărților semnificații ascunse și importante și au început să folosească tarotul ca mijloc de ghicire a viitorului. Tot în acest an un francmason francez, Antoine Court de Gebelin, a publicat o analiză a tarotului în care arată că simbolismul acestuia derivă din secretele ezoterice ale preoților egipteni. Cunoașterea secretă a ajuns apoi la Roma și a fost revelată Bisericii Catolice și papilor, care au încercat s-o ascundă. Francezul susține că simbolismul tarotului are legătură cu legenda lui Isis, Osiris și a altor zei egipteni. Interesul pentru tarot a crescut în mediul ocultist european, iar în 1909 apare primul pachet de cărți de tarot, creat de Arthur Waite și Pamela Colman Smith.
Tarotul în prezent
De la joc de societate și apanaj al elitei ocultiste europene, tarotul a ajuns la un moment dat să aibă o reputație înfricoșătoare. Astăzi metoda se folosește în continuare și în epoca modernă au apărut o mulțime de site-uri care o popularizează. Cine dorește poate să obțină răspunsuri la întrebări online, fără intermedierea unui specialist în tarot. Totuși, pentru a afla cum funcționează această metodă, am stat de vorbă cu un practicant. Octavian Sbârnă a absolvit Facultatea de Medicină și practică acupunctura în București. Este specializat în psihoterapie, e pasionat de horoscopul
Bazi și studiază de mulți ani tarotul. L-am întrebat ce este tarotul azi și cum ar trebui privit de cei care apelează la această metodă.
„Pentru mine, tarotul este o cale de a consulta «câmpul». Noțiunea de «câmp» informațional și energetic este foarte veche, atât în Orient, cât și în Occident. În ultima perioadă a ieșit din zona de ocultism (ocult de fapt înseamnă ascuns). Și curentul electric era ocult până să fie înțeles. Acest câmp este ceva care ne leagă pe toți și putem să-i spunem în multe feluri: divinitate, îngeri, rezonanță. Însă, indiferent cum îl numim, acest ceva există, funcționează, poate fi consultat și dă răspunsuri.“
Tarotul răspunde la orice fel de întrebări. Ai o problemă financiară și vrei să știi cum să procedezi? Te urmărește ghinionul în dragoste și nu înțelegi de ce? Sănătatea îți dă de furcă? Te simți în impas și nu știi pe ce drum s-o apuci? Cărțile de tarot au capacitatea de a-ți arăta care este soluția la probleme, în ce direcție este bine să mergi și cum trebuie să procedezi în continuare. „Tarotul este un instrument de a sonda câmpul. Mai multe etalări de tarot făcute pe aceeași temă sau întrebare arată același lucru. Consecvența ne arată că este vorba despre un instrument științific, precis. Tarotul este și o metodă de a cunoaște psihicul uman, dar merge mult dincolo de el“, spune Octavian Sbârnă.