Q&A psiho
În tinerețe, acum 25 de ani, am cunoscut un băiat cu care m-am întâlnit vreo lună, după care ne-am despărțit. La câtva timp după aceea, el s-a căsătorit. Am cunoscut-o pe soția lui acum doi ani datorită profesiei și ne-am împrietenit pe loc, ne-am înțeles perfect din prima clipă. Când am aflat cu cine e căsătorită, i-am povestit de scurta aventură romantică nevinovată pe care am avut-o în tinerețe cu soțul ei, iar ea s-a amuzat și nu a fost deloc afectată. Însă el nu dorește să mă împrietenesc cu soția lui și face tot ce poate pentru a ne împiedica să ne întâlnim. Mi se pare pueril și nu înțeleg de ce se poartă astfel. (Liliana, 48 de ani, București)
Ceea ce îmi spui mă face să cred că acest bărbat a fost și poate mai este îndrăgostit de tine. Dacă tu și soția lui vă potriviți atât de bine, este posibil ca el să fi căutat o femeie care să-ți semene sau să-i amintească de tine. Desigur, pe ea n-o deranjează o idilă de tinerețe, dar poate pentru el revederea cu tine înseamnă mai mult deatât. Ai vorbit cu el? Ai lămurit lucrurile? Cred că ar fi bine să ai o discuție deschisă și cu el, iar dacă simți că se redeschid sentimente uitate, poate ar fi bine să procedezi cu tact și să nu forțezi o prietenie. Te poți întâlni cu soția lui, dar fără a deveni prea apropiate; în orice caz, este bine să eviți confesiunile ei privind viața din cuplu.
De câțiva ani mă simt periodic deprimată și descurajată. Sunt căsătorită de 15 ani și avem o fetiță de 8. După nașterea copilului, soțul s-a îndepărtat cumva de mine. Cea mai bună prietenă a mea este necăsătorită și pare fericită: are un job care-i place, face sport, se simte bine în pielea ei. Sunt invidioasă pe ea și am devenit răutăcioasă, iar acum ea mă evită. Nu știu cum să fac ca să ies din starea asta. (Iulia, 44 de ani, Brașov)
Chiar te învârți într-un cerc nesănătos, în mintea ta.
Îți proiectezi supărările și nemulțumirile asupra prietenei tale pentru că probabil ea te ascultă și nu te judecă, dar cred că între timp îi este greu să-ți suporte ironiile și răutățile. Sunt sigură că ar sta de vorbă cu tine dacă i-ai explica pe larg ce se întâmplă cu tine, fiindcă, în fond, nu ea este sursa problemelor tale. În ce privește problemele din căsnicie, cred că ar fi util să discuți deschis cu soțul. Dacă nu puteți avea un dialog sau nu reușiți să descoperiți cauzele problemelor, consultați amândoi un psihoterapeut de cuplu. Primul pas este să ieși puțin din agitația care te consumă și să analizezi ce dorești de la tine, de la soț, de la familie și cum vrei să fie viața ta de acum încolo. Nu te descuraja și nu fugi de problemele tale, înfruntă-le și vei vedea că monștrii sunt mult mai mici decât par atunci când stai cu spatele la ei.
Am 34 de ani și de doi ani am încheiat o relație de lungă durată. La început, m-am simțit ca și cum eram amorțită, dar, după un an și jumătate, mi-am dat seama că renasc. Am început să merg la cursuri de dans, mi-am schimbat serviciul și mă simt mult mai bine la noul loc de muncă, am mai mult timp liber și călătoresc unde vreau. Însă familia și prietenii mă presează să mă căsătoresc și să fac un copil. Cu toate astea, am senzația că mă simt mai bine singură și nu vreau să mă căsătoresc. Ar trebui să mă simt vinovată? Încalc o regulă vitală pentru femei? (Diana, 34 de ani, Constanța)
Din ce în ce mai multe femei de toate vârstele se regăsesc în ceea ce spui tu. Tendința femeilor, în ultimii ani, este de a se redescoperi, de a decide singure ce vor să facă în viață, de a alege căsătoria sau de a o respinge, de a urma o carieră sau pur și simplu a duce o viață așa cum își doresc. Împlinirea nu stă niciodată în lucrurile din afara noastră. Din păcate, România este o țară puternic tradiționalistă și patriarhală (din care dispar însă rapid valorile bune ale patriarhatului). Știu că presiunea de a te căsători este uriașă, este foarte posibil ca peste zece ani să regreți că nu ai făcut un copil acum, dar sfatul meu pentru tine (și pentru femeile care vin cu acest tip de probleme) este să-ți urmezi inima. În felul acesta, nu vei avea ce să-ți reproșezi niciodată. Fii curajoasă și nu lua decizii din frică (frica de singurătate, de a fi necăsătorită, de a nu avea copii, de a nu fi în rând cu lumea etc.), ia decizii pozitive, fă ce îți dorești și împlinirea va veni ca efect secundar al unei vieți trăite impecabil.