Când separat nu e mai ușor, dar e mai bine
Cu o rată a divorțului în România de 25%, anual peste 60.000 de adulți și aproximativ 17.500 de copii sunt afectați direct de acest fenomen.
Orice femeie visează la o familie liniștită, împlinită, chiar fericită. Iar pentru asta pleacă la drum alături de el, soțul sau partenerul său de viață. Numai că uneori parcursul devine un chin și fiecare o apucă pe un alt drum. Cu tot ce implică el: probleme financiare, suferințe sufletești întinse pe ani mulți, ale tuturor celor implicați, inclusiv ale copiilor, care nu au nicio vină. Și totuși viața merge mai departe, poate în mai multă liniște, cu mai mult spor, odată limpezită situația. Povestea Florentinei este una clasică, a femeii care a crezut în iubire, în familie, dar care a văzut că iubirea doare. La propriu. Fizic și sufletește. Care a înțeles că, dacă rănile fizice se vindecă mai devreme sau mai târziu, cele ale sufletului, ale minții sunt răni greu de închis și lasă în urmă cicatrici. Însă timpul i-a dovedit că divorțul a fost alegerea cea bună pentru ea și pentru copiii ei.
Început promițător eșuat
Florentina Grigoraș (46 de ani) spune despre ea însăși: „Sunt un OM cu defecte și calități, sunt suma experiențelor acumulate și asumate de-a lungul vieții. Sunt eu, prin prisma percepției oamenilor cu care interacționez, și tot eu, femeia maturizată în timp, înțeleaptă și tolerantă.“Și-a cu-
Punct și de la capăt după 13 ani
noscut soțul în primul an de facultate și după 2 ani s-au căsătorit. „13 ani de viață în cuplu, timp în care am crescut împreună, însă principiile de viață și conectarea la acestea au condus la o abordare diferită a valorilor fiecăruia, la noncomunicare, alcool și agresivitate.“
A luat cu greu hotărârea de a divorța, mai ales că la mijloc erau copiii. „Ca mamă, consider că dezvoltarea sănătoasă a acestora se clădește pe liniștea și armonia cuplului. Când acestea dispar, primii receptori sunt copiii. De asemenea, divorțul trebuie să parcurgă câteva etape premergătoare rupturii definitive. În cazul meu n-au existat. M-am trezit chemată în instanță, ca pârâtă în desfacerea căsătoriei.“
A trecut prin divorț, deși nu și-ar fi dorit, deși tot timpul se luptase să-l evite. Primii patru ani după divorț au reprezentat cea mai grea și umilă perioadă din cei 46 de ani ai vieții sale. „Piedestalul pe care ridicasem relația și pe el ca partener, faptul că nimeni nu cunoștea adevărul despre suferința mea au condus la o aspră judecată din partea prietenilor și a colegilor. Doar familia mi-a fost alături și câțiva colegi cărora le mulțumesc permanent, însă, chiar și cu sprijinul lor, am pierdut în cele din urmă controlul asupra mea.“
Negura depresiei
S-a cufundat în cea mai urâtă formă de depresie, efectele acesteia fiind devastatoare asupra fizicului și psihicului său. Nu mai era ea și nici mai știa cine este ea cu adevărat. „Nu mai știam unde și de ce exist, în timp ce copiii asistau neputincioși la acea dramă. O dramă în trei. Îmi reproșam că nu mai sunt o mamă model. Simțeam că resursele la care apelam în orice cădere m-au abandonat. Nimic nu-mi mai aducea bucurie. Nici financiar situația nu a fost roz. O pensie umilitoare și un salariu de bugetar. Am făcut menaj. Am muncit cărând saci care cântăreau dublul greutății mele. Dar prea puțini erau cei care îmi știau traiul. Societatea triumfa în a mă eticheta în continuare și mă distrugeau cuvintele ce-mi erau aruncate ironic. Ani de beznă. Decădere profesională, umană și socială. Doar credința m-a ținut pe linia de plutire.“Într-un final a ajuns la un consult psihiatric. Iar acela a fost începutul sfârșitului: „Am urmat tratament de specialitate și zeci de ore de psihoterapie. Îmi doream să înving. Și am reușit. Am redescoperit zâmbetul copiilor mei. Soarele. Și tot ce a urmat să vină, frumosul din viața mea.“
Există speranță
Din fericire, în toată această negură, copiii au fost „avocații“Florentinei. Au înțeles, raportat la modul lor de percepție, că aveau cu toții nevoie de liniște. Au depășit în trei cele mai urâte momente, fiind răsplătiți mai apoi cu cele mai savuroase clipe de împlinire și satisfacție. „Ne respectăm, ne apreciem și suntem cei mai buni prieteni. Da, am cei mai minunați copii!“
„Divorțul este oglinda căsătoriei“, spune Florentina cu amărăciune. Și-a asumat trecutul, a conștientizat greșelile, și-a învățat parțial lecțiile. Consideră că, încet-încet, va acoperi și lacunele pe care le mai are. Pentru că a ales să le fie bine ei și copiilor lor, acum chiar se bucură de viața nou construită: „Sunt managerul unei firme de consultanță privind accesarea fondurilor nerambursabile care anul acesta serbează zece ani de activitate. Am înființat o asociație care organizează evenimente caritabile.
Sunt și studentă în ultimul an la Psihologie“.
Ce a învățat din tot acest parcurs? Că există viață și după divorț: „A mea și a copiilor mei este una creativă și liniștită. Provocatoare și, în același timp, înălțătoare“. Chiar în absența oricărei relații cu fostul soț, în ciuda eforturilor permanente ale mamei de a păstra o legătură pentru copii.
Până la urmă, spune Florentina, timpul le-a rezolvat pe toate.
Numărul total al divorțurilor în România în 2016 a fost de 30.497