Și carieră, și copii. Da, se poate!
Deseori auzim că serviciul și exigențele vieții de astăzi nu-i permit unei femei să aibă mai mult de un copil, în cazul în care se încumetă să-l aibă și pe acela. Multe femei aleg între carieră și maternitate, spunând că una nu le-a permis să exceleze în
Visam la doi copii, dar numărul trei are ceva magic
Dacă o vezi fără cei trei copii pe lângă ea, cu ușurință ai spune că n-are prea multe griji pe lumea asta și nu i-ai da mai mult de 30 de ani. Când colo lucrează de ani buni în marketing, are nu unu, ci trei copii și 41 de ani. O vârstă a împlinirii din toate punctele de vedere, iar Carmen Chioțea chiar așa se simte: împlinită, mulțumită cu viața pe care o duce. Chiar dacă tot timpul și ea, și soțul sunt pe fugă. Cum fac ei lucrurile să meargă, iată în rândurile următoare:
Cine ești tu, dragă Carmen? Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Sunt doar un om care caută să lase amintiri plăcute pe unde trece și care încearcă să sfințească
locul acolo unde este sau unde ajunge. De felul meu, sunt un om deschis, prietenos, sincer. Și cemi place la mine este că am păstrat curiozitatea de copil, care cred că mă ajută să îmbătrânesc greu. (râde) Sunt optimistă și încrezătoare. Asta apreciez și la cei din jurul meu. Și asta m-a ajutat când am ajuns din provincie aici la facultate, hotărâtă să cuceresc orașul ăsta mare și să-mi găsesc locul și drumul în viață. Nu a fost ușor, dar nici imposibil. Am lucrat încă din facultate, din aproape în aproape am ajuns să practic ceea ce mi-am dorit, respectiv să descopăr și să mă manifest în lumea comunicării, a publicității și a marketingului. Așa l-am cunoscut pe Dorin, soțul meu, la serviciu. Noi am făcut parte din generația celor care petreceau pasionați marea parte a timpului la job. Așa ne-am apropiat și ne-am descoperit ca personalități. Și apoi ne-am trezit într-o zi cu trei perechi de mânuțe în palmele noastre. Viața este magică și fermecătoare, mai ales când nu te iei foarte în serios și rămâi prezent la ocaziile pe care ți le oferă.
Dintotdeauna ți-ai dorit copii? Câți visai să ai când nu erai măritată?
Nu mai știu dacă dintotdeauna, dar cu siguranță mi-am dorit de la un moment dat în viață, când am simțit că mi-ar împlini căsnicia. Visam la doi copii, dar numărul trei are ceva magic și am descoperit asta pe pielea mea din plin. (râde)
Care-i povestea copiilor? Cum au apărut? V-ați dorit și tu, și soțul mai mulți copii sau așa a fost să fie?
Povestea noastră și a copiilor este pe modelul „cere și ți se va da” sau „crede cu putere și se va întâmpla”. Nu știu cât realiza Dorin, dar eu am conștientizat din plin dorința de copii în fiecare din cele trei situații. Prima dată a fost ca o revelație, gândul și dorința ne-au fost ascultate și au prins contur prin apariția Evei. Apoi a fost doar vorba de dor de bebe, dor de perioada în care țineam în brațe un suflețel și dor de mirosul acela pur, unic. Și asta se întâmpla cam după patru ani, când treceam de copilăria mică cu cel mai mare. Iar Dorin era pe aceeași frecvență cu mine. De altfel, suntem amândoi copilăroși și iubim copiii.
Cum e viața cu trei copii? Ce provocări vă ridică? Ce satisfacții vă aduce?
Viața cu trei copii este palpitantă, provocatoare, mai ales când te autoadministrezi, așa cum facem noi doi. Provocarea suplimentară vine din faptul că au vârste diferite, sunt în etape diferite ale vieții lor, cu preocupări diferite, astfel încât fiecare are nevoile sale, de care trebuie să ne îngrijim. Suntem permanent pe drumuri, permanent avem ceva de făcut și nu simțim cum trece timpul. Iar satisfacția vine când tragem linie la final de zi și copiii ne povestesc din experiențele lor. Și ne spun că ne iubesc.
Cum arată o zi obișnuită din viața voastră ca familie? Dar o zi de weekend?
O zi obișnuită este bine programată, cu acțiuni clare și responsabilități, așa încât a devenit rutină. De exemplu, știm că, dacă e luni, după școală unul
Dacă până să apară al treilea copil primii doi se certau pe atenție și se aveau ca șoarecele și pisica uneori, al treilea a armonizat spiritele.
ajunge la înot, altul la atletism, apoi urmează intervalul de studiu, relaxare și verificarea temelor cu mami, lectura cu tati. Și tot așa. Timpul nu e lăsat la întâmplare. În weekend e pe stilul relaxat: gătim împreună, ieșim împreună, ne jucăm, încercam să ne lăsăm și spațiu de relaxare, fiecare după preferința proprie.
Cum se înțeleg frații între ei?
Nouă ne place să credem că avem câte un reprezentant de generație în fiecare copil. De aici conflicte, dar și progres. Dacă până să apară al treilea primii doi se certau pe atenție și se aveau ca șoarecele și pisica uneori, al treilea a armonizat spiritele. Timpul dă fiecăruia lecții. Și ce îmi place este că fac echipă când își doresc. Dar învață și să se respecte ca individualitate.
Cum reușești să împaci cariera cu viața de familie, mai ales fiind mamă de trei copii? Ai ajutoare?
Avem ajutoare de urgență doar, ceea ce, oricum, este mare lucru. Adică implicăm părinții când situația o cere. În rest, suntem autonomi și vrem să învățăm și copiii că este sănătos să te bazezi pe tine în primul rând, dar și să găsești soluții în orice situație. Nu e ușor să te împarți între job și familie, dar nu mă plâng. Pentru că este ceea ce am ales și îmi asum alegerile. Importantă este starea de împlinire și satisfacție pe care o ai. Ține și de tipologia de personalitate dinamică, dar și de ceea ce te motivează. Cert e că nu mi-aș imagina viața altfel acum decât așa și sunt recunoscătoare pentru asta. Sunt femei pe lumea asta care duc greul speciei…
Tu și soțul mai aveți timp pentru voi doi? Cum s-a schimbat relația voastră pe măsură ce au apărut copiii?
Mai rar, dar ne facem timp și pentru noi doi. Am învățat că nu există nu se poate, că, atunci când vrei cu adevărat, găsești timp pentru ceea ce este important pentru tine. Totul e să ne sincronizăm în așteptări. Noi am învățat să facem echipă și să ne susținem. Dincolo de asta, că stăm zece minute la un pahar seara, când toți dorm, până să capitulăm și noi, sau că fugim la un eveniment noi doi ca să găsim ocazia să fim și singuri, sau că ne propunem o ieșire la restaurant, sentimentul e la fel de plăcut și deplin.
Ce consideri important în educația copiilor voștri?
Exemplul personal, ceea ce văd la părinții lor, principiile de viață pe care le desprind din ceea ce se întâmplă în familie zi de zi. Teoria se uită repede, dar experiența trăită oferă repere. Noi vrem ca valorile în care credem să le fie transmise prin conduita noastră de zi cu zi. Și nu vă gândiți că suntem perfecți. Nu ne ferim să le arătăm copiilor defectele sau greșelile noastre, nici nu ne ferim să recunoaștem când greșim.
Mai ai timp pentru tine? Cum te răsfeți?
Cum spuneam, timp este dacă îți faci. Cât de important este depinde doar de fiecare. Nu-mi refuz un masaj, un ceai cu fetele sau o ieșire în oraș, situații pentru care am înțelegerea lui Dorin. Deși, în ultima vreme, tot ce îmi doresc este să pot dormi mai mult. E firesc să ai nevoie de un moment al tău de încărcare, în felul tău.