Zanzibar, între alb, turcoaz și hakuna matata
Pentru orice iubitor de călătorii și pasionat de locuri unice în lume, cred că Zanzibar e pur și simplu un vis care, când se realizează, bucură sufletele atât de mult, încât rămâi cu amintirea că ai călcat la un moment dat dincolo de poarta Raiului.
Un loc exotic, greu accesibil în urmă cu doar câțiva ani, Zanzibar putea fi admirat doar în fotografiile de pe internet și în cărțile de specialitate. Acum, nu doar că poți ajunge, ci chiar poți prinde oferte de nerefuzat! Așa am ajuns și eu aici, pe tărâmul visului meu de vreo trei ani încoace. După mai bine de 11 ore de zbor legate și o escală peste noapte în Dubai, m-am văzut în soarele arzător de la tropice. Eram la aproape 700 de kilometri sub Ecuator, iar diferența de temperatură dintre București și Stone Town, capitala insulei, era la acea oră de 50 de grade, de care m-am bucurat din plin!
Uite plaja, nu e plaja!
Deși insula principală a arhipelagului Zanzibar are doar
100 km lungime și vreo 35 km lățime, un tur al plajelor în mare grabă poate dura și două săptămâni. Sună curios, nu? Așa am spus și eu înainte să aflu că diferența de nivel dintre flux și reflux poate fi chiar și de 4,6 metri la lună plină. Iar la reflux, dincolo de plajele permanente, mii de insule mai mici, unice își fac apariția pentru câteva ore pe zi. Dintre acestea, fascinantă este plaja de corali de lângă insula Kwale. La reflux, coralii rămân descoperiți, iar toate viețuitoarele marine mici se retrag în bălțile rămase. Cum am avut încălțăminte adecvată, am plecat să explorez: stele de mare felurite, arici de mare imenși, scoici ce se închideau la orice umbră străină, melci cu un singur ochi care, la rândul lor, cercetau zona, dar și crabi − unii mici cât păianjenii, alții cât pumnul. Fugeau repede-repede și se ascundeau în găurile create în nisip când simțeau mișcare.
Deși Zanzibar este înconjurat de același Ocean Indian, temperatura apei mării diferă extrem de mult. În nord și nordest, apa ajunge și la 34 de grade, iar culoarea sa bate spre smarald datorită cantității mai mari de alge. În sud și vest, apa este mai rece și a devenit preferata coralilor; de aceea sunt multe zone de un albastru profund unic!
Noi prieteni din specii rare
Pădurea Jozani este singurul loc de pe glob în care mai există o colonie de maimuțe din specia Red Columbus. Mai sunt vreo 200, nu foarte prietenoase, dar deosebite prin coloritul roșiatic și coroana albă care le încadrează fața. Când le-am vizitat, ploua și stăteau chircite în arborii de guava. Se scuturau din când în când.
Pe mica insulă Changuu, unde a fost construită o închisoare care a devenit carantină pentru bolnavii de febră galbenă, am hrănit cele mai mari țestoase pe care le-am văzut vreodată! Cea mai în vârstă avea 194 de ani și peste 250 de kilograme. Deși m-a încercat un sentiment de necunoscut la început, m-am împrietenit apoi cu două dintre ele. Pe una am hrănit-o cu toate frunzele date de ghid, pe cealaltă am scărpinat-o pe gâtul aspru și rece, iar ea închidea ochii de plăcere precum un cățel!
În excursiile în larg cu braca, m-am întâlnit și cu delfinii −o specie mai mică, dar extrem de jucăușă. Sunt obișnuiți cu turiștii și nu se îndepărtează când se apropie bărcile. Mai mult, ei stau (destul de rar, ce-i drept) să fie mângâiați. Seara, când mă relaxam la bar și nu mă așteptam să se întâmple ceva ciudat, a apărut tiptiltiptil un lemur, care venise la furat de mango. Ca toată lumea să aibă timp să-l admire, ne-am prefăcut că nu-l vedem, iar el a plecat bucuros cu un fruct mare și copt în spate!
Insula este sigură din toate punctele de vedere și din ce în ce mai mulți părinți americani și europeni decid să vină împreună cu copiii de peste patru ani.
„Hakuna Matata“, cultura națională
Nici nu am ajuns bine în Zanzibar, că șoferul ne-a învățat cele mai importante lucruri. Nu „bună ziua“sau „mulțumesc“, ci „nicio problemă“(hakuna matata) și „încet-încet“(pole-pole). Adică exact acesta este stilul lor de viață. Nu se grăbesc, nu le pasă dacă au ori nu au bani, mai ales când peștele din ocean nu se termină, iar sezonul fructelor ține tot anul! În oraș trăiesc într-un haos de nedescris, iar la sate refuză munca și așteaptă ajutoare din partea europenilor. Chiar și așa, majoritatea copiilor se duc la școală (multe sunt gratuite, făcute prin voluntariatul europenilor) și învață, pe lângă swahili, engleză, arabă și franceză.
În această cultură, comanda la un restaurant bine cotat durează cel puțin o oră. Le place să negocieze orice, dar nu să lase la preț. Nu ție, omul alb, pe care te crede un munte de bani și fiecare comerciant speră ca, făcând o afacere bună în favoarea lui, să trăiască liniștit o lună.