În lumea de basm a Castelului Corvinilor
E inclus în topurile celor mai frumoase castele din Europa, numărându-se printre cele mai vizitate obiective turistice din România, și este considerat de către istorici unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din țară. Că îl numeșt
Am plecat din București la 5 dimineața ca să evit traficul dintro dimineață caldă de joi. După cinci ore de mers pe un drum liber, am ajuns la castelul lui Matei Corvin, cel mai faimos rege al Ungariei medievale, regat care, timp de 32 de ani, a fost înfloritor sub domnia acestuia. Odată ce am reușit să trec printre comercianții de kitschuri și mușteriii lor, am intrat în curtea castelului, unde am întâlnit și câțiva meșteșugari adevărați.
Șase secole de istorie
Dincolo de podul peste valea ce odată era plină cu apă, un bătrân cavaler medieval întâmpina vizitatorii cum știa el mai bine. Mam simțit special, deoarece cu mine a făcut o fotografie. Dar tot copiii păreau cei mai încântați de prezența lui, mai ales că le povestea și câteva întâmplări din istoria monumentului. Așa mam întors cu 600 de ani în urmă, în secolul al XVlea, când Iancu de Hunedoara a ridicat acest castel. Chiar de la început cetatea a fost grandioasă: cu turnuri, bastioane și donjon. Cu toate astea, voievodul a adăugat pe parcurs ziduri de întărire și încăperi, ca să servească și ca reședință feudală. Astfel, cetatea cu dublu rol are, pe lângă palatul domnesc, poduri mobile, fântână, capelă. Dea lungul timpului, cei care au devenit proprietarii castelului au adăugat, la rândul lor, turnuri și săli care de care mai fastuoase și au modificat anumite zone în funcție de necesitățile civile și militare. Galeria și donjonul sunt cele ce au rămas cu înfățișarea inițială.
Expoziții înfricoșătoare
Castelul a fost restaurat, fațada dinspre oraș a fost refăcută și sa adăugat un turn de supraveghere pentru a da un plus de atractivitate monumentului. Apoi, câteva dintre sălile și anexele castelului au devenit săli de expoziție. Cea mai interesantă dintre ele mi sa părut cea de tortură, inspirată de realitățile din Transilvania secolului al XVlea − nu pentru atrocitățile prezentate, ci pentru modalita tea de expunere: manechine expresive, lumină și fundal sonor care fac dintro simplă vizită una de groază! Există și un muzeu dedicat breslelor, unde turiștii pot vedea meșteșugurile medievale: căldărărie, pielărie, rudărie, sticlărie și multe altele!
Legenda fântânii
Dincolo de poveștile care spun că acest castel este bântuit, există și o legendă legată de fântâna spectaculoasă a castelului: se spune că trei turci erau prizonieri ai lui Iancu de Hunedoara. El lea promis că, dacă dau de apă săpând fântâna, îi va elibera. Timp de 15 ani, turcii au săpat continuu în piatra dură până la aproape 30 de metri adâncime, când au dat de apă. Dar fericirea lor sa transformat în coșmar când Iancu de Hunedoara a decis să fie uciși, nu eliberați. Au apucat să scrie pe fântână „Apă ai, inimă nu“, ca reproș pentru cel ce nu șia ținut cuvântul.