Cititor de cursă lungă și booktuber la 12 ani
Daria Cîmpeanu e micuța din campania „Descoperă puterea unui simplu DA!” de la Danonino, un copil care a fost susținut de părinți pentru a-și realiza ideile. Așa că astăzi este booktuber: citește cărți, apoi povestește despre ele într-un video pe YouTube, unde are peste zece mii de urmăritori.
De când ești „prietenă cu cărțile”?
Prietenă cu cărțile sunt „oficial” din 6 ianuarie
2017, ziua în care mi-am deschis canalul. De când mă știu am fost înconjurată de cărți – o carte cadou de Crăciun, un capitol dintr-un roman plin de aventuri palpitante în fiecare seară, vizite lungi la librării și biblioteci. Cărțile fac parte din familia mea. Pentru mine, lectura a fost cel mai bun refugiu.
E un mare curaj să vorbești despre cărți acum, când puțini tineri mai citesc. Bănuiai că vei avea atâta succes?
Când am început să fac booktube, comunitatea aceasta nu era așa de mare, populară sau apreciată. Mă uitam cu nerăbdare la fiecare videoclip care
apărea despre cărți și îi priveam pe cei care le postau ca pe niște vedete cu care nu m-aș putea întâlni niciodată. Din momentul în care am postat primul video, am simțit căldura cu care am fost primită printre ei, cu atâta ușurință, zâmbete și apreciere… eram de-a lor. Nu m-am gândit niciodată însă că o să ajung la același număr de abonați cu idolii mei și cu atât mai puțin că o să fiu privită de oameni cu atât respect și apreciere. Când mi-am făcut canalul, eram hotărâtă: eu voiam să fac copiii să citească. Nu mă gândeam însă că o să și reușesc.
Cam câte cărți ai citit până acum?
Mă bazez în general pe calitate, nu pe cantitate. Am 128 de cărți, mai pe gustul meu sau nu, pe care le-am citit.
Care este cartea ta preferată?
Cărțile preferate se schimbă. Mai vezi o carte interesantă, o citești, te-a distrus: ți-a ajuns la inimă, în sânge, simți cartea până-n măduva oaselor… e preferata ta. Până acum am o listă lungă de cărți de acest fel. Prima a fost „Războiul care mi-a salvat viața” – cartea care m-a reintrodus în lumea cuvintelor.
Dacă ai fi un personaj de carte, cum s-ar numi el și ce ar face?
L-ar chema Daria și și-ar petrece diminețile în pat citind printre plantele ei, lângă un mic dejun delicios care o așteaptă pe noptieră. Spre prânz ar ieși afară, în natură și ar face poze frumuseților din jurul ei, iar apoi s-ar pune pe scris poezii în cerneală. Seara ar merge la evenimente cu și despre cărți și ar da comenzi de cărți. Și-ar petrece mai mult timp cu oamenii pe care îi vede prea rar: ar sta de vorbă ore în șir cu Cristina Munteanu de la
Pentru mine, lectura bun a fost cel mai refugiu. mă Îmi place tot ce înconjoară, totul e artă.
editura Storia Books; ar face poze împreună cu Andreea Cristiana Mitran de la Cartepedia/Nemira; ar invita-o la un film pe Theo Popa, profesoara ei de teatru, cea care i-a dat curajul și puterea de a vorbi; ar scrie împreună cu Simona Stoica o postare pentru Pălărisme. Ah, stai, asta aș face eu dacă n-aș avea școală cam toată ziua!
Care crezi că ar fi cea mai bună cale de a convinge un copil să citească?
Depinde mult de copil, dar este important să nu-i bagi cărțile pe gât, ci să îl lași să descopere singur. E bine să îl împingi puțin de la spate cu povești în fiecare seară și cu cărți cadou, asta de mic, că după e mult mai greu. Citește-le prima parte dintr-o carte și lasă-i pe ei să descopere restul.
Părinții sunt „suporterii“tăi?
Părinții mei mă susțin în tot ce îmi doresc. Tot timpul am simțit că pot face orice vreau, că sunt invincibilă datorită lor. Nu mi-au pus limite, nu m-am simțit niciodată ca într-o carte de nonficțiune, tot timpul a fost fantasy pur. Iar anul acesta, alături de ei, am devenit parte dintr-o nouă poveste – povestea Danonino, care îi încurajează pe părinți să spună „DA” ideilor copiilor lor.
Ce îți dorești să fii când vei fi mare?
Nu cunosc încă toate variantele posibile. Vreau să lucrez liber, să fac ce îmi place, dar nu știu ce o să-mi placă atunci. Acum mă imaginez într-o casă mică în natură, poate undeva pe o câmpie de lângă un codru, pictând, citind și scriind toată ziua. Iar seara să vină la cină oamenii pe care îi iubesc.
Continuarea interviului pe www.femeia.ro