Curățenia cea de toate zilele

Nu sunt cea mai ordonată persoană din lume și poate nici cea mai curată. Dar nimic nu îmi displace mai mult decât mizeria, decât curățenia făcută de mântuială. Nimic nu se compară cu sentimentul plăcut pe care îl am atunci când termin curățenia în casă. Când toate sunt la locul lor, proaspăt aranjate, strălucind și mirosind a proaspăt. Ador mirosul de curat. Instantaneu, oricât aș fi de obosită, am un sentiment plăcut, de liniște, de așezare. Mă odihnesc mai bine atunci când mi-e casa curată. Chiar dacă asta presupune niște șale rupte periodic.

Acesta este și principalul criteriu după care caut cazare când plec în concediu. Știți cât de ușor îți dai seama din pozele pensiunilor/hotelurilor cât sunt de curate? Pare greu de crezut, dar chiar așa e. De puține ori m-am înșelat. Iar pentru asta sunt dispusă inclusiv să plătesc mai mult și să stau mai puțin. În cazul în care curățenia e doar de suprafață în camera cu pricina, simt instantaneu cum mă mănâncă pielea și am senzația că tot soiul de insecte ies de prin cotloane nebănuite. Și adio odihnă, adio tihnă!

Atunci când e curat în casă sau în locul în care muncesc, parcă și mintea mi-e mai „curată“, mai limpede, mai ordonată. Am mai mult randament, sunt mai creativă.

O hârtie aruncată pe stradă depinde de mine și de tine, menținerea unui spațiu verde depinde de mine și de tine, păstrarea limpede a unui râu sau a unui lac ține de mine și de tine, respirarea unui aer curat, nepoluat depinde tot de noi… Când începem curățenia generală și, mai ales, întreținerea ei? Nu de alta, dar poate atunci când ne va face plăcere să ne umplem plămânii cu aerul proaspăt din orașele noastre, când curățenia va fi un lucru firesc și nu un deziderat, poate atunci lucrurile toate vor începe să se așeze mai bine în viețile noastre.