Scurtă istorie a costumului de baie
Da, nu e o glumă. Pentru că atunci, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, o doamnă ieşea la plajă cu juma’ de şifonier pe ea. Nu de alta, dar nu se ducea acolo nici pentru bronz, nici pentru baie, ci doar pentru aerosoli. Ceva mai târziu, cu nişte instalaţii greu de explicat, au început să facă şi baie, dar tot îmbrăcate şi încotoşmănate, plus nişte pietre cusute la poalele rochiei, ca să nu plutească. Dar a venit secolul XX, al vitezei, şi lucrurile au evoluat rapid. În numai 20 de ani, femeile au dat jos pantalonii şi volanele, pălăriile şi eşarfele suplimentare şi au rămas într-un fel de costum întreg, destul de apropiat de cel de astăzi.
N-a fost lucru uşor să se ajungă la ce este astăzi costumul de baie, mai ales pentru femei. Ca să-ţi dai seama cum trece timpul şi se scurtează pantalonii, îţi voi povesti cum dintr-un costum de baie de acum 130 de ani, se puteau face în anii ’90 pe puţin 50 de costume.
În timpul
Imperiului Roman, statul la îmbăiatul și chiar frecvente. soare erau obiceiuri a venit Evul Mediu A căzut imperiul,
Bronzul era și totul s-a întunecat. al sărăciei, iar considerat semn a tuturor apa – aducătoare bolilor din lume.
Fâşie cu fâşie
Mai întâi, s-au scurtat mânecile şi cracii pantalonilor, mai apoi s-a adâncit decolteul la spate, după care, în 1943, revoluţia revoluţiilor: costumul de baie din două piese! În 1946, Louis Reard, cunoscut designer francez, a creat costumul de baie în două piese, cu „bikini“. Dar, pentru că iniţial nimeni n-a vrut să-l poarte, a angajat ca model o dansatoare de cabaret. După ce au apărut primele fotografii, succesul a fost imens. De aici până la ce se întâmplă astăzi au mai fost câţiva paşi, cel al lui Rudi Gernreich, creatorul primului slip tanga (1974), al serialului Baywatch, cu costumul întreg şi foarte răscroit al Pamelei Anderson, cel al vedetelor de astăzi care au început, precum Beyoncé, să poarte costume de baie ca în anii ’50, cu slipul foarte înalt şi foarte puțin răscroit.
La măsurat!
Numai că nu peste tot societatea era atât de progresistă. Pe unele plaje, mai ales din America de Nord, erau reguli stricte în ce priveşte scurtimea costumului. Dacă se ridica mai mult de 10 cm deasupra genunchiului, posesoarea era mustrată şi amendată. La recidivă, nu mai era primită pe plaja respectivă. În fine, nebunii ani ’30 au venit nu atât cu dezgoliri suplimentare cât cu modele din ce în ce mai fistichii.