Lecția de stil

Blogger şi jurnalist, Gabi este o maestră a cuvintelor. E ceva ce o defineşte şi îi aduce un farmec aparte. Vorbeşte mult, râde şi mai mult şi are darul de a radiografia societatea, oamenii şi întâmplările de zi cu zi ca nimeni alta, plin de substanță şi umor. Se fardează cu stil, niciodată strident, are o inteligență nativă în combinațiile vestimentare şi poartă totul cu naturalețe. Este nu doar un chip frumos, un om inteligent, ci şi unul plin de profunzimi şi foarte optimist, de la care ai ceva de învățat de fiecare dată când o întâlneşti, fie că e vorba de frumusețe, modă, literatură sau filosofie. Motto-ul ei este „În palma care oferă trandafiri rămâne întotdeauna un pic de parfum“. DIN RITUALUL MEU DE FRUMUSEŢE nu lipseşte niciodată loţiunea micelară. Că mă aflu acasă, pe plajă sau în vârf de munte, am aproape o sticluţă cu apă micelară, iar preferata mea în ultima perioadă este cea de la Bioderma, destinată tenului sensibil. Îmi curăţă foarte bine machiajul, îmi calmează roşeaţa în timpul expunerii la soare şi o folosesc pe plajă şi pentru împrospătarea tenului înaintea reaplicării cremei cu protecţie solară, neapărat cu SPF 50. Totodată, nu adorm niciodată fără să aplic o cremă de noapte cu efect antiaging. Am 36 de ani totuşi!

AM ÎNVĂŢAT CĂ nu-i o tragedie ca din ritualul meu zilnic de frumuseţe să lipsească fondul de ten, fără de care, în urmă cu mulţi ani, nu-mi vedeam viaţa posibilă. Îl aplicam în strat gros în fiecare dimineaţă şi abia atunci mă simţeam pregătită să dau piept cu lumea. Între timp, m-am descoperit şi am înţeles că oamenii mă privesc la fel şi fără mască. Poate doar cu ruj roşu sau roz fucsia, din când în când. Aşadar, aş spune că din ritualul zilnic de frumuseţe am grijă să nu lipsesc eu, cu tot ceea ce sunt, să mă accept cu toate imperfecţiunile şi să mă privesc aşa cum mi-aş dori să mă vadă ceilalţi, iar asta îmi conferă încredere şi mă ajută să mă simt tot mai frumoasă. Și să port rochii. În ultimii doi ani, garderoba mea s-a îmbogățit considerabil cu rochii. Nu credeam că voi avea vreodată curaj să port o rochie roşie mulată, dar iată că sunt într-o continuă transformare, care mă uimeşte până şi pe mine!

CÂND VREAU SĂ MĂ RELAXEZ, merg pe jos. Mult. Kilometri întregi. Fie vară, fie iarnă. Uneori însoţită de o prietenă bună, dar am şi momente când simt nevoia să mă plimb singură. Îmi place la nebunie să merg pe jos, mă opresc să pozez o floare şi un colţ de iarbă, mă uit la oameni, intru în câte o biserică ce-mi iese în cale pentru că simt constant nevoia să mulţumesc Divinităţii. Atunci când mă plimb singură, îmi vin în minte cele mai bune idei şi soluţii pentru diverse chestiuni din viaţa mea, mă relaxez şi mă încarc fantastic cu energie. Culmea, după 10 km parcurşi pe jos, simt că pot să mut munţii din loc, deşi fizic este posibil să fiu chinuită de ceva bătături.