Cen­te­nar: Infir­mi­e­re­le Cru­cii Roșii în Ma­re­le Răz­boi

Anul 1876 mar­che­a­ză înce­pu­tu­ri­le or­ga­ni­zați­ei în Ro­mânia. Apă­ru­tă în con­diți­i­le Răz­boi­u­lui pen­tru obți­ne­rea Inde­pen­de­nței, Cru­cea Roșie Ro­mână și-a do­ve­dit ra­pid ne­ce­si­ta­tea prin acor­da­rea de prim aju­tor ră­niți­lor.

Femeia - - SUMAR -

Admi­te­rea fe­mei­lor în Cru­cea Ro­şie

Cum Sta­tu­tul Cru­cii Roșii nu le per­mi­tea fe­mei­lor să fa­că par­te din con­du­ce­rea So­ci­e­tății, în 1906 s-au pus ba­ze­le „So­ci­e­tății de Cru­ce Roșie a doam­ne­lor din Ro­mânia”, preșe­din­ta ale­a­să fi­ind Iri­na Câmpi­nea­nu. În 1915, Adu­na­rea Ge­ne­ra­lă a So­ci­e­tă­ţii Na­ţi­o­na­le de Cru­ce Roșie a apro­bat fu­zi­u­nea ce­lor do­uă en­ti­tă­ţi, sub Înal­tul Pa­tro­naj al M.S. Re­gi­na Ma­ria. Iri­na Câmpi­nea­nu a de­venit preșe­din­ta de onoa­re a So­ci­e­tății Nați­o­na­le de Cru­ce Roșie (7 mai 1915-2 noi­em­brie 1920), în timp ce Ale­xan­dru Mar­ghi­lo­man a fost preșe­din­te­le ac­tiv (7 mai 1915-10 mai 1925).

Vo­lun­ta­re­le Cru­cii Ro­şii în anii răz­boi­u­lui

Pe lângă me­dici, doam­ne­le și infir­mi­e­re­le Cru­cii Roșii și-au înde­pli­nit mi­si­u­nea în con­di­ţi­i­le gre­le ale bom­bar­da­men­te­lor, re­tra­ge­rii, ale ier­nii și epi­de­mi­ei de ti­fos. Grație im­pli­că­rii de­o­se­bi­te a doc­to­ru­lui Ion Can­ta­cu­zi­no, epi­de­mia de ti­fos a fost era­di­ca­tă în mai puțin de șa­se luni. To­tuși, mul­te in­fir­mi­e­re au con­trac­tat boa­la, iar câte­va au mu­rit. Une­le din­tre ele au fost ne­voi­te să ră­mână în te­ri­to­ri­ul ocu­pat, la că­pă­tâi­ul ră­ni­ţi­lor. Au fost ca­zuri când in­fir­mi­e­re au fost lua­te pri­zo­ni­e­re în Unga­ria, în dis­pre­ţul con­ven­ţi­i­lor inter­na­ţi­o­na­le. Sau când di­rec­toa­re de spi­ta­le au fost ares­ta­te și in­ter­na­te în mă­năs­tiri.

Ac­ti­vi­tăți­le de răz­boi ale Cru­cii Ro­şii

Du­pă ocu­pa­rea Bu­cu­rești­u­lui, Cru­cea Roșie a fost împă­rți­tă, de fi­lia­la din Bu­cu­rești ocu­pându-se Ale­xan­dru Mar­ghi­lo­man, iar de cea de la Iași, Ghe­or­ghe Ba­lș.

Or­ga­ni­zația a pus în sluj­ba bol­na­vi­lor 7.285 de pa­turi, prin ce­le 54 de fi­lia­le din toa­tă ța­ra. În acord cu Mi­nis­te­rul de Răz­boi, a or­ga­ni­zat cinci spi­ta­le de cam­pa­nie, plus am­bu­la­nța do­na­tă de Con­sta­nța Can­ta­cu­zi­no.

Ro­mânii de rând au con­tri­bu­it la înde­pli­ni­rea mi­si­u­nii Cru­cii Roșii do­nând bani, pânze­turi și hra­nă. Mi­si­u­ni­le mi­li­ta­re fran­ce­ză, ame­ri­ca­nă și en­gle­ză ave­au fi­e­ca­re și câte o di­vi­zie me­di­ca­lă și, la rândul lor, au aju­tat po­pu­lația greu încer­ca­tă.

Pri­me­le ser­vi­cii de ca­re s-a fo­lo­sit ar­ma­ta au fost can­ti­ne­le și in­fir­me­ri­i­le din gări, un­de, la tre­ce­rea tru­pe­lor în tim­pul mo­bi­li­ză­rii, apoi a ră­niți­lor, pre­cum și în tim­pul de­mo­bi­li­ză­rii, s-au acor­dat aju­toa­re me­di­ca­le și s-a ser­vit un nu­măr con­si­de­ra­bil de po­rții de ali­men­te, bău­turi ră­co­ri­toa­re și ți­gări; la fel s-au împă­rțit tru­pe­lor alia­te ca­re au tre­cut prin Bu­cu­rești.

Între 15 au­gust 1916 și 1 apri­lie 1920, Cru­cea Roșie a adă­pos­tit în spi­ta­le­le sa­le pes­te 150.000 de ră­niți și bol­na­vi. Pen­tru a ve­ni în spri­ji­nul in­va­li­zi­lor, bol­na­vi­lor și or­fa­ni­lor de răz­boi, So­ci­e­ta­tea Nați­o­na­lă a înfi­i­nțat azi­luri pen­tru re­fu­giați, can­ti­ne; a or­ga­ni­zat un spi­tal cu 400 de pa­turi la Te­chir­ghi­ol pen­tru tra­ta­men­tul co­pi­i­lor bol­na­vi de tu­ber­cu­lo­ză.

Con­form de­ci­zi­i­lor Co­mi­te­tu­lui In­ter­nați­o­nal al Cru­cii Roșii de la Ge­ne­va, s-a înfi­i­nțat un ser­vi­ciu pen­tru pri­zo­ni­eri. Până la sfârși­tul răz­boi­u­lui, a tran­smis 11.050 de co­res­pon­de­nțe din Ru­sia, Ser­bia, Ita­lia, Aus­tria, Ger­ma­nia, Fra­nța, Anglia, Bul­ga­ria, Ro­mânia și Ja­po-

nia. Mo­da­li­ta­tea uzua­lă de co­res­pon­den­ţă cu te­ri­to­ri­ul ocu­pat era adre­sa­rea unei căr­ţi poșta­le, di­rect prin poștă, la So­ci­e­ta­tea Cru­cea Roșie din Ge­ne­va.

Con­ven­ţi­i­le inter­na­ţi­o­na­le nu au luat în cal­cul ca­zul ocu­pă­rii de te­ri­to­rii pe timp înde­lun­gat, ast­fel că po­pu­la­ţia ră­ma­să în Bu­cu­rești și Mun­te­nia s-a aflat într-o si­tua­ţie in­fe­ri­oa­ră pri­zo­ni­e­ri­lor. Pe căr­ţi­le poșta­le pu­te­au scrie pe scurt ru­de­lor sau cu­noștin­ţe­lor, cu re­fe­riri la să­nă­ta­te sau in­te­re­se fa­mi­lia­le, fă­ră atin­ge­rea ches­ti­u­ni­lor mi­li­ta­re, eco­no­mi­ce, sa­ni­ta­re etc. Se mai tri­mi­te­au bani sau co­le­te re­fu­giați­lor ori pri­zo­ni­e­ri­lor. Nu­mă­rul pri­zo­ni­e­ri­lor ro­mâni sau străini aju­tați a fost de 65.400 de sol­dați și ofițeri.

Re­cu­noaş­te­rea pu­bli­că a efor­tu­ri­lor fe­mei­lor

Sta­tul ro­mân nu era pre­gă­tit să re­cu­noas­că și prin drep­turi ce­tățe­nești sa­cri­fi­ci­ul fe­mei­lor, deși, „pen­tru ze­lul și de­vo­ta­men­tul re­mar­ca­bil”, uno­ra din­tre ele le-a fost con­fe­rit Ordi­nul „Cru­cea Re­gi­na Ma­ria”.

În anii ’20, su­ro­ri­le me­di­ca­le vo­lun­ta­re ră­ni­te sau mu­ti­la­te în răz­boi au obți­nut aju­toa­re me­di­ca­le gra­tu­i­te pen­tru in­va­li­zi, dar fă­ră sta­tu­tul de ve­te­ra­ne cu drept la pen­sie. Nu­mai vă­du­ve­le de răz­boi au că­pă­tat pen­sie de ur­maș.

Efor­tu­ri­le in­fir­mi­e­re­lor de du­pă răz­boi pen­tru a fon­da un mo­nu­ment în onoa­rea fos­te­lor co­le­ge nu s-au bu­cu­rat de suc­ces. Mo­nu­men­tul eroi­lor sa­ni­tari (1932) din Bu­cu­rești pre­zin­tă un sol­dat cu lau­rii vic­to­ri­ei, dar în afa­ră de Re­gi­nă, încon­ju­ra­tă de sol­da­ţi, fe­mei­le lip­sesc.

Ale­xan­dri­na Can­ta­cu­zi­no, iniția­toa­rea ri­di­că­rii Mau­so­leu­lui de la Mă­rășești (1938), a or­ga­ni­zat prin So­ci­e­ta­tea Orto­do­xă Na­ţi­o­na­lă a Fe­mei­lor Ro­mâne nu­me­roa­se ac­ti­vi­tă­ţi co­me­mo­ra­ti­ve ca­re au adus vi­zi­bi­li­ta­te fe­mei­lor.

Ade­vă­ra­ta re­cu­noaște­re a efor­tu­ri­lor ci­vi­ce ale fe­mei­lor a fost obți­ne­rea vo­tu­lui uni­ver­sal, prin Con­sti­tuția din 1923.

Re­gi­na Ma­ria, fo­to­gra­fie cu au­to­graf, 1919 (Co­le­cția Da­ni­el Cos­min Obre­ja)

Bra­sar­dă și Bi­let de au­to­ri­za­re pen­tru por­tul brăță­rii (Co­le­cția Da­ni­el Cos­min Obre­ja) Cru­cea Roșie, 1916

Ele­na Stânga­ceu, Bi­let de au­to­ri­za­re pen­tru por­tul (Co­le­cția So­rin Măr­gă­rit) brăță­rii Cru­cea Roșie, 1916

Infir­mi­e­ră a Cru­cii Roșii într-un post de prim aju­tor din tra­nșee, 1917 (Ser­vi­ci­ul Fo­to­gra­fic al Arma­tei)

Cru­cea Roșie Ro­mână în spa­te­le fron­tu­lui (Ser­vi­ci­ul Fo­to­gra­fic al Arma­tei)

Post de prim-aju­tor al Cru­cii Roșii or­ga­ni­zat într-o că­ruță, 1916 (Co­le­cția Da­ni­el Cos­min Obre­ja)

Prof. dr. Ion Can­ta­cu­zi­no, Car­te de Iden­ti­ta­te – So­ci­e­ta­tea Nați­o­na­lă de Cru­ce Roșie a Ro­mâni­ei, 1916 (Bi­bli­o­te­ca Aca­de­mi­ei Ro­mâne)

Re­ge­le și Re­gi­na vi­zi­tând un spi­tal, fo­to­gra­fie cu un grup de me­dici și in­fir­mi­e­re, 1917 (Ser­vi­ci­ul Fo­to­gra­fic al Arma­tei)

Ordi­nul „Cru­cea Re­gi­na Ma­ria“cla­sa I, con­fe­rit doam­nei Ale­xan­dri­na Istra­ti (Co­le­cția Da­ni­el Cos­min Obre­ja)

De­lia Bă­lăi­can es­te doc­tor în is­to­rie, re­dac­tor-șef al „Re­vis­tei Bi­bli­o­te­cii Aca­de­mi­ei Ro­mâne“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.