Sa­mos, ca aca­să

Femeia - - SUMAR -

Când spui Gre­cia, te gândești la ma­re azu­rie, la ca­se­le al­be cu obloa­ne al­bas­tre, la tzat­zi­ki, la cânte­ce și voie bu­nă. Toa­te se re­gă­sesc pe ori­ca­re din­tre insu­le­le pre­să­ra­te în Ma­rea Me­di­te­ra­nă. Și atunci de ce Sa­mos?

Nu es­te de­loc greu să pla­ni­fici o va­ca­nță în Gre­cia. Mai greu es­te să ale­gi lo­cul în ca­re vrei să mer­gi, pen­tru că toa­te te îmbie cu ofer­te ire­zis­ti­bi­le. Și atunci de­se­ori cri­te­ri­ul de­ci­siv es­te prețul bi­le­tu­lui de avi­on ca­re te poar­tă pe in­su­lă. Va­ra tre­cu­tă, din­tre Ro­dos, Kos și Sa­mos, cea din ur­mă mi-a su­nat cel mai bi­ne. Eram si­gu­ră că va­ca­nța va fi o reuși­tă, dar in­su­la si­tua­tă la 2 km de țăr­mul Tur­ci­ei mi-a de­pășit toa­te aștep­tă­ri­le.

„Cel mai pe­ri­cu­los ae­ro­port din Gre­cia“

Da, asta am aflat în timp ce avi­o­nul se pre­gă­tea să ate­ri­ze­ze pe pis­ta de nu­mai 2 km lun­gi­me, ori­en­ta­tă pe axa est-vest și ca­re se ter­mi­na în gol­ful cu ve­de­re spre ma­lul tur­cesc. Re­li­e­ful mun­tos al in­su­lei și spați­ul mic de ma­ne­vre, com­bi­na­te cu vântul ca­re ba­te din nord, fac ca ate­ri­za­rea să fie o pro­vo­ca­re pen­tru mu­lți pi­loți. Nu și pen­tru cei greci, obișnu­iți de­ja cu zbo­ru­ri­le pe in­su­lă. La co­bo­rârea din avi­on, te întâmpi­nă ae­rul cald și us­cat de va­ră, dar și oa­meni zâmbi­tori și re­la­xați. Par­cur­gem, cu o mași­nă închi­ria­tă, dru­mul spre sa­tul în ca­re vom pe­tre­ce opt zi­le pa­ra­di­zia­ce. Stră-

ba­tem dealuri stâncoa­se, ser­pen­ti­ne îngus­te măr­gi­ni­te pe o par­te de un pe­re­te de pia­tră, iar pe ce­a­lal­tă de o va­le și de ma­rea al­bas­tră, pă­duri de pini și măs­lini, li­ve­zi de por­to­ca­li și du­pă 30 km ajun­gem la des­ti­nație.

Între mun­te și ma­re

Pen­si­u­nea es­te si­tua­tă în Kam­pos, un sat mic de pes­cari, măr­gi­nit la nord de mun­te­le Ker­kis (al lui Cir­ce, alu­zie la vră­ji­toa­rea ca­re l-a ade­me­nit pe Uli­se) și la sud de Ma­rea Egee. Pla­ja la­tă și lun­gă es­te pre­să­ra­tă din loc în loc cu um­bre­le de soa­re. At­mos­fe­ra e pașni­că, de co­lț de rai, tu­riștii sunt re­la­xați, lo­cal­ni­cii ve­se­li și pri­mi­tori.

Explo­ra­rea in­su­lei

Du­pă câte­va zi­le de dol­ce far­ni­en­te pe ni­si­pul fi­er­bin­te și în va­lu­ri­le ră­co­roa­se ale unei mări cris­ta­li­ne, pli­ne de pești ca­re ni se adu­nă la pi­ci­oa­re când in­trăm în apă, por­nim să ex­plo­răm împre­ju­ri­mi­le. In­su­la are 43 km lun­gi­me și 13 lăți­me. Ca­pi­ta­la, Vat­hy, es­te si­tua­tă în nord-es­tul in­su­lei și me­ri­tă vi­zi­ta­tă. Are un mu­zeu de ar­he­o­lo­gie foar­te bi­ne înzes­trat. Aici se află cel mai înalt ko­u­ros din An­ti­chi­ta­te, des­co­pe­rit în sanc­tua­rul zeiței He­ra, si­tuat la vest de orașul Pyt­ha­go­reio, al doi­lea ca mă­ri­me. Tot în Pyt­ha­go­reio se află ae­ro­por­tul, pre­cum și un port de agre­ment co­chet, un­de se află sta­tu­ia ma­te­ma­ti­cia­nu­lui Pi­ta­go­ra, ca­re s-a năs­cut și a pre­dat pri­me­le le­cții de fi­lo­so­fie și ma­te­ma­ti­că într-o pește­ră de pe mun­te­le Ker­kis. Ambe­le orașe sunt fru­moa­se, cu­ra­te, pli­ne de ta­ver­ne cu spe­cia­li­tăți gre­cești.

O altă atra­cție tu­ris­ti­că pe ca­re nu am ra­tat-o a fost cas­ca­da Po­ta­mi, si­tua­tă în nor­dul in­su­lei. Du­pă o plim­ba­re prin­tr-o pă­du­re se­cu­la­ră, un­de am po­po­sit la o bi­se­ri­că ve­che de 1.000 de ani, am ajuns la ce­le­bra cas­ca­dă, ce poa­te fi vă­zu­tă doar de cei ca­re stră­bat un mic lac mon­tan cu apă re­ce și învi­o­ră­toa­re. Da­că vreți să ajun­geți aici, luați-vă nea­pă­rat san­da­le de trek­king și hai­ne de schimb. Sau mă­car cos­tu­mul de baie. Dru­mul de la Po­ta­mi la Vat­hy ur­me­a­ză li­nia coas­tei nor­di­ce, foar­te spec­ta­cu­loa­să. Apa es­te de un tur­coaz ne­ve­ro­si­mil, dar pla­ja es­te îngus­tă și nu prea pri­mi­toa­re. De la Vat­hy la Pyt­ha­go­reio dru­mul stră­ba­te mu­nți mai mici, iar ci­ne do­rește poa­te fa­ce tu­rul in­su­lei, cu mași­na, în mai puțin de o zi. Întoar­ce­rea în Kam­pos a fost o bi­ne­cu­vânta­re și am pe­tre­cut se­a­ra pe pla­jă, ad­mi­rând o eclip­să pa­rția­lă de lu­nă și ră­co­rin­du-ne în ape­le li­niști­te.

În loc de con­clu­zii

Sa­mos a fost ma­rea sur­pri­ză a anu­lui 2017. Am gă­sit aici pa­ce și li­niște pe pla­je­le su­di­ce, mânca­re ex­traor­di­na­ră, oa­meni pri­e­te­noși și cal­zi, cu ca­re ne-am îmbrățișat la ple­ca­re și cu ca­re țin le­gă­tu­ra și acum, mu­zee in­te­re­san­te, orașe pli­ne de fre­a­măt și viață. Pe scurt, m-aș întoar­ce ori­când aco­lo. M-am si­mțit ca aca­să.

Din avi­on se pot ve­dea ae­ro­por­tul și o par­te din coas­te­le in­su­lei

Pri­mă­ria ca­pi­ta­lei Vat­hy, la amia­ză În Pyt­ha­go­reio se află ru­i­ne­le unui cas­tel din se­co­lul al XVIII-lea Pe dru­mul ca­re du­ce spre pește­ra lui Pi­ta­go­ra am po­po­sit câte­va mi­nu­te la o bi­se­ri­cuță, un­de ne-am ră­co­rit cu pe­pe­ne ver­de

In­su­la es­te ușor de stră­bă­tut cu mași­na, iar pei­sa­jul es­te plă­cut pri­vi­ri­lor Pla­ja la ră­să­rit, lar­gă și ge­ne­roa­să, cu o apă cu­ra­tă și plină de pești

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.