Învață din greșeli!
„Cel mai bun profesor eșecul este.“Celebrul citat din cavalerul jedi Yoda este poate mai actual ca niciodată. Psihologii sunt de acord cu el și ne spun că greșelile ne învață mult mai multe despre noi înșine și despre lume decât succesele.
Societatea noastră valorizează succesul mai presus decât eșecul. Vedem o mulțime de cărți și articole cu titluri care conțin cuvintele succes și a reuși. Dar majoritatea cercetărilor arată că, atunci când vine vorba de învățare, eșecul este de fapt foarte valoros. El este un profesor mult mai bun decât succesul. Cunoștințele pe care le obținem din eșecurile noastre sunt mai prețioase și durează mai mult decât cele obținute din succese. Mulți psihologi și sociologi recomandă organizațiilor să nu ignore și să nu minimalizeze eșecurile, ci să le trateze ca pe ocazii de învățare.
Eșecul nu trebuie să fie scop în sine
Chiar dacă erorile ne învață multe lucruri, nu trebuie să pornim la drum dorindu-le. Eșecul nu trebuie să devină un scop în sine. Bineînțeles că, atunci când pornim pe un drum nou, începem o activitate nouă, inițiem un proiect, ne dorim să reușim. Intenția de bază este, desigur, succesul. Însă atitudinea de acceptare a eșecului este esențială în învățare. Atât pentru indivizi, cât și pentru organizații, sfatul experților este următorul: studiați micile eșecuri și erorile mai mari pentru a extrage din ele informații utile în viitor, nu așteptați o catastrofă majoră pentru a trage învățăminte și a afla ce nu merge bine. De asemenea, liderii organizațiilor nu trebuie să-i stigmatizeze pe indivizii care au greșit. Ei trebuie să înțeleagă că erorile sunt ocazii de învățare, trebuie să încurajeze schimbul de informații, nu ascunderea greșelilor sub preș!
Educația corectă
Toți ne dorim ca ai noștri copii să reușească în viață. Dar mulți părinți uită că a le permite copiilor să greșească este parte importantă din orice succes viitor. Atleții performanți, de exemplu, au parte nu doar de antrenament fizic, ci și de antrenament psihologic. De aceea, ei fac față mult mai bine eșecului decât copiii care pică un examen important. Poate că rolul psihologilor din școli ar trebui să fie mai degrabă de a antrena mințile copiilor să fie deschise și flexibile, așa cum fac psihologii sportivi cu atleții. Din păcate, mulți oameni nu înțeleg, nu cu-
nosc sau sunt indiferenți la relația dintre psihologie și succes, crezând că inteligența este fixă, înnăscută și de neschimbat. De fapt, inteligența adolescenților fluctuează considerabil și specialiștii au constatat că succesul academic este legat nu atât de cât de deștept este un copil, ci de cât de motivat și determinat este. Abilitățile nu sunt fixe, ci flexibile, iar copiii, adolescenții, tinerii și maturii învață mereu din propriile erori. Iar succesul și eșecul depind de cât de bine un individ se înțelege pe sine. Psihologii fac deosebirea între atitudini mentale fixe și atitudini deschise spre creștere.
Între fixism și deschiderea spre creștere
Înainte ca un copil să învețe ceva, orice, ar fi bine ca el să învețe cum funcționează mintea lui. Mentalitatea deschisă presupune că abilitățile pot fi cultivate și educate și nu sunt ceva înnăscut. Când înțelegem cum învață creierul, vom fi în măsură să învățăm orice. Într-un astfel de context, eșecul este doar o bornă temporară pe calea spre succes. Copiii trebuie să înțeleagă de ce apare eșecul și că el face parte din procesul de învățare, ba chiar este inerent oricărei experiențe. Eșecul trebuie privit, în școală și în organizații, ca o ocazie de a crește. De aceea, profesorii care prețuiesc abilitățile înnăscute („ești foarte deștept“) cultivă la copii o atitudine mentală fixistă și închisă. În schimb, prețuirea efortului, muncii, devotamentului îi face pe copii să privească succesul ca pe un rezultat al acestor factori, nu ca pe ceva de la sine înțeles.
Dacă vrem să avem copii de succes, trebuie să-i învățăm de mici că eșecul este o parte importantă a vieții. Curajul nu este lipsa fricii, ci înfruntarea ei. La fel, succesul se construiește pe o mulțime de eșecuri, din care învățăm care ne sunt slăbiciunile, vulnerabilitățile, punctele slabe. Lăsați-i pe copii să greșească! Lăsați-i și pe adulți să greșească! Numai astfel vom învăța cu toții cum să avem succes.