BIJUTERII FLO­RA­LE RA­RE

O ci­ti­toa­re pa­si­o­na­tă de flori a fă­cut o că­lă­to­rie de neu­i­tat. Ia­tă câte­va din­tre amin­ti­ri­le pe ca­re le-a păs­trat și pe ca­re le împăr­tășește cu toți gră­di­na­rii ama­tori

Gradina Mea de Vis - - Sumar -

Exis­tă și zi­le ne­ho­tă­râte… Nu prea știi ce să faci. Nu e nici cald, nici frig, nu e nici soa­re, nici nor, ai ple­ca, dar ai și trândă­vi. Până la ur­mă învin­gi le­nea și por­nești la drum. Pe că­rări mai puțin bă­tă­to­ri­te? Nu chiar. Pen­tru lo­cal­nici este o oa­ză îndră­gi­tă, pen­tru că­lă­tori – un gi­u­vai­er de des­co­pe­rit. Parc, pă­du­re, lac cu nu­feri, un pa­vi­li­on chi­ne­zesc as­cuns prin­tre ar­bori se­cu­lari de se­qu­oia. Sur­pri­za cea ma­re și plă­cu­tă sunt însă se­re­le! Am avut no­ro­cul să că­lă­to­resc mult. Pe mai multe con­ti­nen­te. Și câte­o­da­tă am înfu­mu­ra­rea de a cre­de că „le-am vă­zut pe toa­te“: Bo­u­gain­vil­lea, fruc­te de cac­tus, Fran­gi­pani, ar­bori de pi­per sau sco­rțișoa­ră în me­di­ul lor na­tu­ral. Re­a­li­ta­tea mă tra­ge tot­de­au­na de mâne­că și mă ad­mo­nes­te­a­ză șă­gal­nic, scoțându-mi în ca­le tot fe­lul de ex­tra­va­ga­nțe. Așa a fost și de da­ta asta! Du­pă ce am vă­zut plan­te car­ni­vo­re și or­hi­dee ca­ra­ghi­oa­se, hi­bis­cus și Stre­lit­zia înflo­ri­tă, au înce­put „mi­nu­ni­le“.

Gru­pa­je­le de plan­te, căl­du­ra tro­pi­ca­lă, at­mos­fe­ra sa­tu­ra­tă de umi­di­ta­te te tran­spor­tă ușor că­tre alte me­ri­dia­ne și înce­pi să ob­ser­vi din ce în ce mai multe amă­nun­te. Compoziții de­li­ca­te de pe­ta­le și se­pa­le, cu­lori stră­lu­ci­toa­re sau de­li­ca­te, su­pra­fețe ca­ti­fe­la­te sau ce­ra­te. Nu ne mai să­tu­răm și, cu cât ne ui­tăm mai atent, cu atât des­co­pe­rim mai multe de­ta­lii. Di­ver­si­ta­tea este co­pleși­toa­re. Plan­te­le sunt într-o ar­mo­nie per­fec­tă. Curg ape­le pe noi, dar nu ne la­săm duși. Frun­ze tri­un­ghi­u­la­re, viși­nii, cu ner­vuri din cel mai pink pink ca­re sunt fun­dal spec­ta­cu­los pen­tru niște flo­ri­ce­le al­be și de­li­ca­te… Ri­di­căm ochii și ne cap­te­a­ză ate­nția o ca­lo­tă de inflo­res­ce­nțe ce par nis­te cu­ișoa­re înfip­te într-o mi­nu­na­tă decorațiune de Cră­ci­un. Încer­căm să ți­nem min­te de­nu­mi­ri­le, dar… la­ti­na

învăța­tă la școa­lă e de mult ui­ta­tă! Mă­car zo­na ge­o­gra­fi­că… Și ne dăm se­a­ma că plan­te­le sunt adu­se de pe cen­tu­ra tro­pi­ca­lă din ju­rul glo­bu­lui: Afri­ca Cen­tra­lă, Asia, Indo­ne­zia, Ma­da­gas­car, Ame­ri­ca Cen­tra­lă și de Sud. Des­pre flori ce să spun? Atâta bo­găție și di­ver­si­ta­te, că nu-mi ajung cu­vin­te­le! Une­le cât un­ghia de la de­ge­tul mic, alte­le de nici nu poți să le ții în pal­me­le-amândo­uă… De la pom­po­ne­le puțin mai mari de­cât o gă­mă­lie de ac până la „con­stru­cții“com­pli­ca­te și ex­tra­va­gan­te, cu coa­furi neaștep­ta­te. Tran­spi­rați bi­ne și înse­tați, ieșim să ne ră­co­rim, să ad­mi­răm nu­fe­rii de pe lac și să ne re­cu­le­gem lângă cas­ca­da din pa­vi­li­o­nul chi­ne­zesc.

Nu prea avem răb­da­re de „li­niște“… Gră­di­na e ma­re, zi­ua scur­tă și mai avem multe de des­co­pe­rit! Du­pă ume­ze­a­la tro­pi­ca­lă ne lă­săm fu­rați de deșert! Aco­lo chiar n-am fost ni­ci­o­da­tă! Si­gur că am vă­zut fil­me și do­cu­men­ta­re, dar, în ig­no­ra­nța mea, am cre­zut ca e plin de cac­tuși și… cam atât. Bo­găția și di­ver­si­ta­tea m-au co­pleșit! Sunt, într-ade­văr, mu­lți țe­pi, dar câtă ri­si­pă de ima­gi­nație în ce­ea ce pri­vește for­ma și dis­pu­ne­rea lor! Gru­pați câte trei, în spi­ra­lă în ju­rul tul­pi­nii, ali­niați ca sol­dățeii sau răs­pândiți pe toa­tă su­pra­fața. Ra­muri înal­te și groa­se cât co­loa­ne­le unei ca­te­dra­le sau glo­buri imen­se cu me­ri­dia­ne țe­poa­se, trun­chi­uri mul­ti­co­lo­re sau sculp­tu­ra­le cu frun­ze din nou tri­un­ghi­u­la­re… Țe­pii sunt însă nu­mai una din­tre mo­da­li­tăți­le de adap­ta­re la pe­nu­ria de apă. Frun­ze­le groa­se, căr­noa­se și lu­ci­oa­se sau us­ca­te for­mând fus­tițe de hu­la-hu­la… lun­gi ca niște fi­re ce for­me­a­ză per­de­le vii, împle­ti­te ca za­le­le unui la­nț sau um­fla­te ca niște cas­tra­veți împi­e­di­că în fe­lul lor eva­po­ra­rea ex­ce­si­vă a li­chi­du­lui vi­tal. Exis­tă chiar și com­bi­nația din­tre frun­ze și țe­pi!

Sunt multe de vă­zut! Par­că e mai ușor de su­por­tat căl­du­ra din deșert, am vrea să „ab­sor­bim“cât mai multe, dar, când ne e lu­mea mai dra­gă, ne tre­zim ușu­iți de per­so­na­lul de ser­vi­ciu… Ora închi­de­rii! Ne des­prin­dem greu și ne bu­cu­răm că afa­ră mai e to­tuși lu­mi­nă.

Ca de fi­e­ca­re da­tă, sunt ui­mi­tă de di­ver­si­ta­tea și in­ge­ni­o­zi­ta­tea cu ca­re Na­tu­ra știe să ne sur­prin­dă. Ve­dem fil­me de sci­en­ce fic­ti­on, de­se­ne ani­ma­te, spații vir­tua­le și ho­lo­gra­fi­ce ima­gi­na­te de ar­tiști de ex­ce­pție ca­re pri­mesc pre­mii pen­tru cre­a­ti­vi­ta­te și in­ge­ni­o­zi­ta­te. Îi lău­dăm și ne mi­nu­năm. Apoi ne plim­băm pur și sim­plu prin­tr-un parc, prin­tr-o gră­di­nă sau ne fa­cem timp să ne ui­tăm mai atent la flo­ri­le de pe bal­con sau, trântiți pe iar­bă, ur­mă­rim un gândă­cel ca­re își ve­de de tre­a­ba lui și ne dăm se­a­ma că nu e ni­mic in­ven­tat! Că (aproa­pe) tot ce ne mândrim că am fi cre­at exis­tă de­ja! În na­tu­ră…

Mă înclin în gând, mă bu­cur de su­fle­tul plin și pun ace­as­tă zi într-un ser­tă­raș spe­cial…

31 Plan­te­le car­ni­vo­re au evo­luat de-a lun­gul tim­pu­lui pen­tru a fi cât mai atră­gă­toa­re pe­tru in­sec­te­le cu ca­re se hră­nesc. 2 Eup­hor­bia încântă prin­tr-o mu­lți­me de soi­uri cu flori de­li­ca­te, în ce­le mai neaștep­ta­te nua­nțe. 3 Des­chi­de­rea din zid la­să să se va­dă mi­ca pă­du­re de co­ni­fe­re, ca­re cre­e­a­ză o ră­coa­re bi­ne-venită va­ra. 4 Cac­tușii îna­lți sunt o ra­ri­ta­te, dar hor­ti­cul­to­rii din gră­di­na bo­ta­ni­că știu să-i îngri­je­as­că per­fect.

2

4

1

1 Mi­mo­sa are flori de o de­li­ca­tețe ra­ră, ase­mă­nă­toa­re unor pu­fu­leți va­po­roși ca­re plu­tesc pe cren­guțe.2 Plan­te­le tro­pi­ca­le au ce­le mai spec­ta­cu­loa­se for­me și cu­lori de flori. Multe din­tre ele par ire­a­le.3 Pe lac nu cresc doar nu­feri, ci și alte spe­cii ac­va­ti­ce im­por­ta­te din Asia.4 Co­le­cția de or­hi­dee între­ce toa­te aștep­tă­ri­le. Flo­ri­le sunt fas­ci­nan­te, mari și par veni­te din­tr-o cu to­tul altă lu­me.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.