BIJUTERII FLORALE RARE
O cititoare pasionată de flori a făcut o călătorie de neuitat. Iată câteva dintre amintirile pe care le-a păstrat și pe care le împărtășește cu toți grădinarii amatori
Există și zile nehotărâte… Nu prea știi ce să faci. Nu e nici cald, nici frig, nu e nici soare, nici nor, ai pleca, dar ai și trândăvi. Până la urmă învingi lenea și pornești la drum. Pe cărări mai puțin bătătorite? Nu chiar. Pentru localnici este o oază îndrăgită, pentru călători – un giuvaier de descoperit. Parc, pădure, lac cu nuferi, un pavilion chinezesc ascuns printre arbori seculari de sequoia. Surpriza cea mare și plăcută sunt însă serele! Am avut norocul să călătoresc mult. Pe mai multe continente. Și câteodată am înfumurarea de a crede că „le-am văzut pe toate“: Bougainvillea, fructe de cactus, Frangipani, arbori de piper sau scorțișoară în mediul lor natural. Realitatea mă trage totdeauna de mânecă și mă admonestează șăgalnic, scoțându-mi în cale tot felul de extravaganțe. Așa a fost și de data asta! După ce am văzut plante carnivore și orhidee caraghioase, hibiscus și Strelitzia înflorită, au început „minunile“.
Grupajele de plante, căldura tropicală, atmosfera saturată de umiditate te transportă ușor către alte meridiane și începi să observi din ce în ce mai multe amănunte. Compoziții delicate de petale și sepale, culori strălucitoare sau delicate, suprafețe catifelate sau cerate. Nu ne mai săturăm și, cu cât ne uităm mai atent, cu atât descoperim mai multe detalii. Diversitatea este copleșitoare. Plantele sunt într-o armonie perfectă. Curg apele pe noi, dar nu ne lasăm duși. Frunze triunghiulare, vișinii, cu nervuri din cel mai pink pink care sunt fundal spectaculos pentru niște floricele albe și delicate… Ridicăm ochii și ne captează atenția o calotă de inflorescențe ce par niste cuișoare înfipte într-o minunată decorațiune de Crăciun. Încercăm să ținem minte denumirile, dar… latina
învățată la școală e de mult uitată! Măcar zona geografică… Și ne dăm seama că plantele sunt aduse de pe centura tropicală din jurul globului: Africa Centrală, Asia, Indonezia, Madagascar, America Centrală și de Sud. Despre flori ce să spun? Atâta bogăție și diversitate, că nu-mi ajung cuvintele! Unele cât unghia de la degetul mic, altele de nici nu poți să le ții în palmele-amândouă… De la pomponele puțin mai mari decât o gămălie de ac până la „construcții“complicate și extravagante, cu coafuri neașteptate. Transpirați bine și însetați, ieșim să ne răcorim, să admirăm nuferii de pe lac și să ne reculegem lângă cascada din pavilionul chinezesc.
Nu prea avem răbdare de „liniște“… Grădina e mare, ziua scurtă și mai avem multe de descoperit! După umezeala tropicală ne lăsăm furați de deșert! Acolo chiar n-am fost niciodată! Sigur că am văzut filme și documentare, dar, în ignoranța mea, am crezut ca e plin de cactuși și… cam atât. Bogăția și diversitatea m-au copleșit! Sunt, într-adevăr, mulți țepi, dar câtă risipă de imaginație în ceea ce privește forma și dispunerea lor! Grupați câte trei, în spirală în jurul tulpinii, aliniați ca soldățeii sau răspândiți pe toată suprafața. Ramuri înalte și groase cât coloanele unei catedrale sau globuri imense cu meridiane țepoase, trunchiuri multicolore sau sculpturale cu frunze din nou triunghiulare… Țepii sunt însă numai una dintre modalitățile de adaptare la penuria de apă. Frunzele groase, cărnoase și lucioase sau uscate formând fustițe de hula-hula… lungi ca niște fire ce formează perdele vii, împletite ca zalele unui lanț sau umflate ca niște castraveți împiedică în felul lor evaporarea excesivă a lichidului vital. Există chiar și combinația dintre frunze și țepi!
Sunt multe de văzut! Parcă e mai ușor de suportat căldura din deșert, am vrea să „absorbim“cât mai multe, dar, când ne e lumea mai dragă, ne trezim ușuiți de personalul de serviciu… Ora închiderii! Ne desprindem greu și ne bucurăm că afară mai e totuși lumină.
Ca de fiecare dată, sunt uimită de diversitatea și ingeniozitatea cu care Natura știe să ne surprindă. Vedem filme de science fiction, desene animate, spații virtuale și holografice imaginate de artiști de excepție care primesc premii pentru creativitate și ingeniozitate. Îi lăudăm și ne minunăm. Apoi ne plimbăm pur și simplu printr-un parc, printr-o grădină sau ne facem timp să ne uităm mai atent la florile de pe balcon sau, trântiți pe iarbă, urmărim un gândăcel care își vede de treaba lui și ne dăm seama că nu e nimic inventat! Că (aproape) tot ce ne mândrim că am fi creat există deja! În natură…
Mă înclin în gând, mă bucur de sufletul plin și pun această zi într-un sertăraș special…