PLAN­TE MEDICINALE: KI­WI

Exo­tic, unic, se­du­că­tor

Gradina Mea de Vis - - Sumar -

Spre de­o­se­bi­re de alți ar­buști și po­mi cu fruc­te, ki­wi (Acti­ni­dia de­li­ci­o­sa) are o po­ves­te mult mai re­cen­tă, însă de­o­se­bit de in­te­re­san­tă. Pro­vi­ne din su­dul Chi­nei, un­de fruc­tu­lui i se spu­nea yang tao („pi­er­si­că înso­ri­tă“) sau mi­hou tao („pi­er­si­ca ma­ca­cu­lui“) sau agrișă. De alt­fel, chi­ne­zii încă îl con­si­de­ră fruc­tul lor nați­o­nal, chiar da­că acum e con­si­de­rat un fruct ne­o­ze­e­lan­dez. Ki­wi a ajuns cu­nos­cut de lu­mea oc­ci­den­ta­lă abia la înce­pu­tul se­co­lu­lui XX, când a fost „fu­rat“chi­ne­zi­lor de că­tre ne­o­ze­e­lan­de­zi. Du­pă ce mi­si­o­na­ra Isa­bel Fra­si­er a vi­zi­tat Chi­na, în 1904, a dus ki­wi în No­ua Ze­e­lan­dă. Se­mi­nțe de ki­wi au fost plan­ta­te aco­lo pen­tru pri­ma da­tă de că­tre Ale­xan­der Alli­son, hor­ti­cul­tor din Wan­ga­nui, în 1906, iar pri­me­le fruc­te au fost cu­le­se în 1910. Pri­ma li­vra­re de ki­wi (13 to­ne) a fost ex­por­ta­tă din No­ua Ze­e­lan­dă în Anglia în anul 1952. O fir­mă ca­re am­ba­la fruc­te din Auc­kland a nu­mit acest fruct me­lo­net­te, în 1958, dar, din cau­ză că ta­xe­le pen­tru pe­peni erau foar­te mari, i-au zis apoi ki­wi (un cu­vânt maori), pen­tru că se­a­mă­nă oa­re­cum cu pa­să­rea ne­o­ze­e­lan­de­ză ki­wi. Pri­me­le 100 de cu­tii cu ki­wi le-au ex­por­tat în Ca­li­for­nia, în ace­lași an, iar în 1970 ca­li­for­ni­e­nii obți­neau pri­me­le recolte pro­prii.

Plan­ta ki­wi es­te de­co­ra­ti­vă, dar nu e ușor de cul­ti­vat. Are ne­voie de foar­te mul­tă apă, însă nu su­por­tă băl­ti­rea, deci se udă doar du­pă ce so­lul de la ba­ză es­te din nou us­cat. E sen­si­bi­lă la îngrășă­mânt. Plan­ta

Unul din­tre ce­le mai be­ne­fi­ce fruc­te exo­ti­ce es­te, de­si­gur, ki­wi. Nu e de­loc de mi­ra­re că acest fruct a ajuns ex­trem de po­pu­lar în între­a­ga lu­me, in­clu­siv la noi, fi­ind foar­te apre­ciat pen­tru ca­li­tăți­le sa­le

fe­me­lă fa­ce fruc­te, dar are ne­voie de o plan­tă mas­cul pen­tru a a-i fe­cun­da flo­ri­le.

Fruc­tul ki­wi nu es­te unul obișnu­it, nici ca înfățișa­re, nici ca pro­pri­e­tăți nu­triți­o­na­le. Ver­de­le său încântă ochi­ul, iar aro­ma sa îl fa­ce pre­fe­ra­tul tu­tu­ror. Îl întâlnim în sa­la­te­le de fruc­te, ală­turi de ce­re­a­le, în de­ser­turi și smoot­hi­es. De obi­cei, se con­su­mă crud, pen­tru că o anu­mi­tă en­zi­mă co­nți­nu­tă de el (ac­ti­ni­dai­na, si­mi­la­ră cu pa­pai­na din pa­paya) des­com­pu­ne ra­pid pro­tei­ne­le lac­ta­te. E un bun agent de fră­ge­zi­re a căr­nii, fi­ind fo­lo­sit ală­turi de car­ne frip­tă și cur­ry.

Ca­li­tăți­le sa­le medicinale au fost și ele apre­cia­te încă din ve­chi­me. Co­nți­ne mul­tă vi­ta­mi­na C, deci are efect an­ti­o­xi­dant, es­te o im­por­tan­tă sur­să de fi­bre, co­nți­ne se­ro­to­ni­nă, ca­re aju­tă la re­gla­rea som­nu­lu. Aju­tă di­ges­tia, co­nți­ne mi­ne­ra­le și fo­lați și, fi­ind al­ca­lin, con­tra­ba­lan­se­a­ză efec­tul ali­men­te­lor aci­de pe ca­re le con­su­măm, iar prin re­gla­rea pH-ului în or­ga­nism ne aju­tă să avem o pi­e­le mai fru­moa­să, cu un as­pect să­nă­tos și tânăr.

1

2

4 1 Fruc­tul ki­wi nu es­te unul obișnu­it, nici ca înfățișa­re, nici ca pro­pri­e­tăți nu­triți­o­na­le 2 Un smoot­hie de­li­ci­os din ki­wi, men­tă și ze­a­mă de lă­mâie3 Un mic de­jun co­pi­os – pan­ca­kes aco­pe­ri­te cu fe­lii de că­pșuni și ki­wi4 O pre­zen­ta­re con­tras­tan­tă, un alt­fel de „brad“: fe­lii de ki­wi și boa­be de ro­die5-6 Flori și frun­ze de ki­wi

5

3

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.