BONJOUR, PARIS!
Nu știu alții cum sunt, dar eu cum am aterizat pe aeroportul Charles de Gaulle am avut senzația că sunt acasă. Poate romanele de aventuri, poate albumele de artă răsfoite necontenit în copilărie, poate cărțile lui Dan Brown, poate Pendulul lui Foucault al lui Umberto Eco, poate toate astea la un loc plus farmecul unic al acestui oraș m-au făcut să simt că-l cunosc chiar de când am călcat pentru prima oară pe străzile lui.
Am ajuns târziu la Paris, târziu în viață, dar la timp pentru a mă bucura de el în toată splendoarea. Zece zile de august canicular l-au golit de localnici, iar eu porneam dimineața la plimbări prelungi și mă întorceam acasă, într-un mic hotel situat în apropierea Arcului de Triumf, seara, după apus. Apus care la Paris arată cel mai bine pe malurile Senei. La ora 10 fix, aveam grijă să mă aflu într-un loc de unde puteam vedea turnul Eiffel, care timp de zece minute bucura privitorii cu un joc de lumini fascinant.
Orașul oferă oricui ceva plăcut: dacă îți plac muzeele, aici este locul ideal pentru tine. Luvrul este un castel al comorilor în care te poți pierde zile întregi. Centrul Pompidou m-a fermecat nu doar datorită conținutului, ci și locului în care se află și construcții futuriste. Referințele livrești m-au dus la Saint Martin des Champs, unde personajul principal din Pendulul lui Foucault este martor la un spectacol suprarealist care mi-a marcat anii studenției. Și, dacă tot am ajuns aici, m-am plimbat pe Rue du Temple, pe urmele cavalerilor templieri acum dispăruți în istorie. Cartierul Marais este prietenos și plin de cafenele cochete. Am traversat, desigur, Sena, nu puteam rata Rive Gauche, loc șic al intelectualilor și rebelilor francezi, și am bătut în lung și-n lat străduțele pietruite din Cartierul Latin. Tot aici cred că am mâncat cel mai bun falafel
(din Paris) și am cutreierat câteva librării până să ajung la Pantheon, tot pe urmele lui Umberto Eco, pentru a vedea cum pendulul măsoară trecerea timpului și dovedește faptul că pământul se învârte. Aș încheia cu câteva cuvinte despre parcurile carteziene în care cu greu găsești linii care nu sunt drepte și cu muzeul Rodin, pentru cei care vor să vadă sculpturi pline de viață. A, și nu uitați să gustați celebrele crêpes pariziene! Parisul chiar este pentru toate gusturile.