Dacă România ar avea 22 de locuitori
7 ar fi prin Europa, la muncă de-adevăratelea.
7
și-ar fura căciula unul altuia, de dimineața până seara, când, la un șpriț și-un mic, și-ar împărți veniturile rezultate. Pe parcursul zilei, alți doi, trei dintre ceilalți șapte ar rămâne fără căciulă. A doua zi ar primi alta de la cei șapte care muncesc în străinătate.
1
ar fi suficient de bătut în cap încât să stea toată ziua cu ochii pe geam, ca să vadă ce mai fac ăia care-și fură căciula. El n-are căciulă; când îi vine rândul să fie accidentat, i se fură sandalele. Sau șosetele.
3
ar avea sub 25 de ani, dintre care doi ar fi analfabeți funcțional. Unul dintre aceștia doi ar avea 15 ani de studii sau mai mult, cu cel puțin o licență (de valoare egală cu a unei căciuli).
2 ar fi părinții minorilor. Unul dintre ei s-ar număra printre cei șapte care întrețin jocul cu căciula, iar unul ar fi prea preocupat de bunăstarea familiei și fericirea copilașilor ca să mai bage de seamă ce se întâmplă în jur.
1
s-ar ocupa numai de săpat șanțuri, schimbat borduri, tăiat iarba cu o pârâitoare care trezește tot cartierul, lucrul cu bormașina și producția de zgomote și vâjâieli în general.
Restul s-ar ocupa de poezie. Că doar e atâta poezie unde toate-s vechi și nouă toate…
Din statisticile Uniunii Europene (510 locuitori) legate de calitatea vieții ar reieși că doar doi români se clasează mai sus de locul 480.